8 definiții pentru dezbârna
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
dezbârná [At: DRĂGHICI, R. 242/20 / V: ~brăná, ~brâná, ~brăní, ~brâní / Pzi: ~néz, dezbấrn / E: dez- + bârnă] 1-2 vtr (Reg; c.i. elementele componente) A scoate din locul fixat. 3-4 vtr (Îvr; d. membre sau părți ale corpului) A scoate sau a ieși din articulație. 5 vt (Mol; Trs; c.i. intestine de porc) A desface pentru a curăța. 6-7 vtr (Trs; d. țesături) A (se) destrăma. modificată
A DEZBÂRNÁ dezbârn tranz. reg. A face să se dezbârne. /dez- + bârnă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE DEZBÂRNÁ pers. 3 se dezbârnă intranz. reg. A se desprinde fără a cădea. I s-a dezbârnat unghia. /dez- + bârnă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEZBÎRNÁ, dezbîrnez, vb. I. Tranz. (Rar) A scoate, a desprinde, a rupe ceva de la locul lui; a mișca din loc, a disloca. Descărca, chipurile, niște păsări: dezbîrnase la o cușcă două ostrețe; prindea găinile una cîte una. GALAN, B. I 18.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desbârnà v. Mold. a dezarticula un membru al corpului (de ex. urechea), a se desprinde (pielea dela deget, copita calului). [Lit. a desprinde brâul: sens generalizat].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezbî́rn și -éz, a -á v. tr. (d. brîŭ, bîrneț, adică „scut brîul”. Cp. cu desfirna, față de desfr-). Est. Desprind, dezbin, rup: urechile s’aŭ dezbîrnat de greutatea cerceilor, cĭocanu a dezbîrnat bolovanu din stîncă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dezbârná (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 dezbârneáză
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dezbârná vb., ind. prez. 1 sg. dezbârnéz, 3 sg. și pl. dezbârneáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT1) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
dezbârna, dezbârnezverb
- 1. A scoate, a desprinde, a rupe ceva de la locul lui; a mișca din loc. DLRLCsinonime: disloca
- Descărca, chipurile, niște păsări: dezbîrnase la o cușcă două ostrețe; prindea găinile una cîte una. GALAN, B. I 18. DLRLC
-