8 definiții pentru dezbârna

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dezbârná [At: DRĂGHICI, R. 242/20 / V: ~brăná, ~brâná, ~brăní, ~brâní / Pzi: ~néz, dezbấrn / E: dez- + bârnă] 1-2 vtr (Reg; c.i. elementele componente) A scoate din locul fixat. 3-4 vtr (Îvr; d. membre sau părți ale corpului) A scoate sau a ieși din articulație. 5 vt (Mol; Trs; c.i. intestine de porc) A desface pentru a curăța. 6-7 vtr (Trs; d. țesături) A (se) destrăma. modificată

A DEZBÂRNÁ dezbârn tranz. reg. A face să se dezbârne. /dez- + bârnă

A SE DEZBÂRNÁ pers. 3 se dezbârnă intranz. reg. A se desprinde fără a cădea. I s-a dezbârnat unghia. /dez- + bârnă

DEZBÎRNÁ, dezbîrnez, vb. I. Tranz. (Rar) A scoate, a desprinde, a rupe ceva de la locul lui; a mișca din loc, a disloca. Descărca, chipurile, niște păsări: dezbîrnase la o cușcă două ostrețe; prindea găinile una cîte una. GALAN, B. I 18.

desbârnà v. Mold. a dezarticula un membru al corpului (de ex. urechea), a se desprinde (pielea dela deget, copita calului). [Lit. a desprinde brâul: sens generalizat].

dezbî́rn și -éz, a -á v. tr. (d. brîŭ, bîrneț, adică „scut brîul”. Cp. cu desfirna, față de desfr-). Est. Desprind, dezbin, rup: urechile s’aŭ dezbîrnat de greutatea cerceilor, cĭocanu a dezbîrnat bolovanu din stîncă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dezbârná (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 dezbârneáză

dezbârná vb., ind. prez. 1 sg. dezbârnéz, 3 sg. și pl. dezbârneáză

Intrare: dezbârna
dezbârna1 (1 -nez) verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezbârna
  • dezbârnare
  • dezbârnat
  • dezbârnatu‑
  • dezbârnând
  • dezbârnându‑
singular plural
  • dezbârnea
  • dezbârnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezbârnez
(să)
  • dezbârnez
  • dezbârnam
  • dezbârnai
  • dezbârnasem
a II-a (tu)
  • dezbârnezi
(să)
  • dezbârnezi
  • dezbârnai
  • dezbârnași
  • dezbârnaseși
a III-a (el, ea)
  • dezbârnea
(să)
  • dezbârneze
  • dezbârna
  • dezbârnă
  • dezbârnase
plural I (noi)
  • dezbârnăm
(să)
  • dezbârnăm
  • dezbârnam
  • dezbârnarăm
  • dezbârnaserăm
  • dezbârnasem
a II-a (voi)
  • dezbârnați
(să)
  • dezbârnați
  • dezbârnați
  • dezbârnarăți
  • dezbârnaserăți
  • dezbârnaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezbârnea
(să)
  • dezbârneze
  • dezbârnau
  • dezbârna
  • dezbârnaseră
dezbârna2 (1 -n) verb grupa I conjugarea I tranzitiv
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezbârna
  • dezbârnare
  • dezbârnat
  • dezbârnatu‑
  • dezbârnând
  • dezbârnându‑
singular plural
  • dezbârnă
  • dezbârnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezbârn
(să)
  • dezbârn
  • dezbârnam
  • dezbârnai
  • dezbârnasem
a II-a (tu)
  • dezbârni
(să)
  • dezbârni
  • dezbârnai
  • dezbârnași
  • dezbârnaseși
a III-a (el, ea)
  • dezbârnă
(să)
  • dezbârne
  • dezbârna
  • dezbârnă
  • dezbârnase
plural I (noi)
  • dezbârnăm
(să)
  • dezbârnăm
  • dezbârnam
  • dezbârnarăm
  • dezbârnaserăm
  • dezbârnasem
a II-a (voi)
  • dezbârnați
(să)
  • dezbârnați
  • dezbârnați
  • dezbârnarăți
  • dezbârnaserăți
  • dezbârnaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezbârnă
(să)
  • dezbârne
  • dezbârnau
  • dezbârna
  • dezbârnaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezbârna, dezbârnezverb

  • 1. rar A scoate, a desprinde, a rupe ceva de la locul lui; a mișca din loc. DLRLC
    sinonime: disloca
    • format_quote Descărca, chipurile, niște păsări: dezbîrnase la o cușcă două ostrețe; prindea găinile una cîte una. GALAN, B. I 18. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.