O definitzie pentru desofistica

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

desofisticá vb. ind. prez. 3 sg. desofística

Intrare: desofistica
desofistica verb grupa I conjugarea I
verb (V14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desofistica
  • desofisticare
  • desofisticat
  • desofisticatu‑
  • desofisticand
  • desofisticandu‑
singular plural
  • desofistica
  • desofisticatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • desofistic
(sa)
  • desofistic
  • desofisticam
  • desofisticai
  • desofisticasem
a II-a (tu)
  • desofistici
(sa)
  • desofistici
  • desofisticai
  • desofisticashi
  • desofisticaseshi
a III-a (el, ea)
  • desofistica
(sa)
  • desofistice
  • desofistica
  • desofistica
  • desofisticase
plural I (noi)
  • desofisticam
(sa)
  • desofisticam
  • desofisticam
  • desofisticaram
  • desofisticaseram
  • desofisticasem
a II-a (voi)
  • desofisticatzi
(sa)
  • desofisticatzi
  • desofisticatzi
  • desofisticaratzi
  • desofisticaseratzi
  • desofisticasetzi
a III-a (ei, ele)
  • desofistica
(sa)
  • desofistice
  • desofisticau
  • desofisticara
  • desofisticasera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)