O definitzie pentru desmanta
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
desmantá (t at) vb. (Trans.) A face sa se razgindeasca. Origine incerta. Pare a fi un der. de la lat. mantāre „a ashtepta” intensiv de la manēre; in acest caz *dĭsmantāre ar insemna „a exaspera” sau „a descuraja” pe cineva. Dupa Tiktin de la un lat. *dĭsmentāre de la mens; dupa Giuglea RF II 49 din lat. *dĭsmonĭtāre. Candrea trece sub tacere etimonul iar Scriban pare a ignora cuvintul care este destul de rar.
Intrare: desmanta
| verb (V3) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
| singular | I (eu) |
| (sa)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (sa)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (sa)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (sa)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
| ||
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)