deshira¹ vi [At: PSALT. 80 / Pzi: deshir / E: ml *desidrare] (Ivr) A dori.

deshira² [At: LB / V: (ivr) dashara dash~ (reg) dashara dash~ deshara / S shi: (inv) dessh~ / Pzi: deshir / E: lat deserrare] 12 vtr (D. obiecte inshirate pe atza etc.) A face sa iasa (sau a ieshi) de pe atza care au fost inshirate. 34 vtr (D. atza infashurata pe ghem sau d. gheme) A (se) desfashura intrun fir lung continuu. 56 vtr (D. impletituri sau d. obiecte impletite) A (se) desface din impletitura (pentru a obtzine firul in toata lungimea lui) Si: a (se) destrama. 7 vr (Pex; reg; d. panza) A se rari pana la rupere. 8 vr (Pop; fig; d. oameni sau d. corpul omenesc) A se destinde. 9 vr (Rar; fig; d. locuri shi peisaje din natura) A se desfashura in fatza privitorului. 10 vr (Fig; d. nori ceatza fum etc.) A se risipi. 11 vr (Fam) A creshte inalt shi slab. 12 vt (Inv) A sfashia.

DESHIRÁ deshír vb. I. Refl. 1. (Despre obiecte inshirate pe atza in special despre margele) A ieshi de pe atza a se desprinde a cadea (rasfirinduse unul cite unul). (Poetic) Sunetele lor se deshirau de pe o cordea de aur shi cadeau unele dupa altele k nishte margaritare. MACEDONSKI O. II 317. ◊ Tranz. Le deshira cind shi cind SHi lenshira iar cintind. ALECSANDRI P. II 193. ◊ Fig. Apeleshi deshira graiul nentrecut. MACEDONSKI O. I 187. 2. (Despre atza infashurata pe ghem sau pe tzeava shi despre gheme sau tzevi) A se desfashura a se intinde intrun fir lung; a se desfira. (Fig.) K dintrun ghem vinat se tot deshira cite unul dobitoace shi oameni... grabind la vale. CAMILAR T. 34. Anii aceia sau deshirat... turburi. SAHIA N. 86. ◊ Tranz. Fig. Iar amintirea prinde sa deshire O tinara poveste de iubire. CERNA P. 26.3. (Despre o impletitura sau un obiect impletit) A se desface a se destrama. Dantela se deshira. (Tranz.) Viatza nui un tricotaj daca ai greshit sa deshiri totul shi so iei de la inceput. CAMIL PETRESCU T. I 168. ◊ Fig. Se deshira in vazduh un norishor. GALACTION O. I 439. 4. Fig. (Despre om shi despre corpul omenesc) A se destinde in toata lungimea lui. Chipurile noastre de umbra se lungira in aer trecind pe deasupra stinii shi se deshirara mistuinduse pe zarile departate ale muntzilor. HOGASH M. N. 203. Atunci Pasarila se deshira o data shi se inaltza pana la luna. CREANGA P. 268. 5. Fig. (Despre locuri shi peisaje din natura) A se intinde in fatza spectatorului a se desfashura. Cimpul verde se deshira fara sfirshit. SAHIA N. 86. O fishie de apus se deshira peste Dunare shi tzarmuri. id. ib. 40.

A DESHIRÁ deshír tranz. A face sa se deshire. /<lat. diserrare

A SE DESHIRÁ ma deshír intranz. 1) (despre obiecte inshirate pe atza mai ales despre margele) A ieshi de pe atza (imprashtiinduse). 2) (despre gheme sau atza infashurata pe ghem) A se desface intrun fir lung shi continuu; a se desfashura. 3) (despre obiecte impletite) A se desface indepartanduse fir de fir; a se rasfira. 4) fig. (despre persoane) A se intinde in toata lungimea. /<lat. diserrare

deshirà v. 1. a strica shirul a desface a descoase; 2. a se lungi: se deshira odata shi se inaltza pana la luna CR.

2) deshír V. deshider.

1) deshír a á v. tr. (d. shir). Scot din shirag: a deshira margelele. Despletesc o impletitura: a deshira un cĭorap. V. refl. Ies din shirag: margelele se deshira. Ma despletesc: cĭorapu (adica atza luĭ) se deshira. Fam. Iron. Ma intind k s’ajung: nu te maĭ deshira k tot n’ajungĭ!

deshirá (a ~) vb. ind. prez. 3 deshíra

deshirá vb. ind. prez. 1 sg. deshír 3 sg. shi pl. deshíra

DESHIRÁ vb. 1. (pop.) a (se) desfira. (Atza se ~ de pe mosor.) 2. v. destrama.

DESHIRA vb. 1. (pop.) a (se) desfira. (Atza se ~ de pe mosor.) 2. a (se) destrama (reg.) a (se) desfira (inv.) a (se) rinji. (O tzesatura care sa ~.)

A (se) deshira ≠ a (se) inshira

A deshira ≠ a inshira

deshirá (deshír deshirát) vb. 1. A intinde a extinde. 2. A imprashtia a raspindi. 3. (Despre obiecte) A ieshi de pe firul care au fost inshirate. Lat. dĭsĕrrāre (Candrea) cf. fr. (déserrer). Tiktin il deriva greshit de la desfira. La ultimele sensuri este evidenta intilnirea cu desshira de la shir „rind shirag”. Der. deshirat adj. (vlajgan lungan).