opțiuni

5 definiții pentru descăța

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

descăța v vz dezgăța[1]

  1. Cuvântul-titlu dezgăța nu este consemnat în acest dicționar. — Ladislau Strifler

descățá V. descaț.

descáț, a -ățá v. tr. (ca și a-caț). Trans. (Agrb. Înt. 114). Desprind.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

descăț.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

descățá, descăț, vb. tranz., refl. – (reg.) A (se) desface, a (se) despărți: „Da-oi slujbe la popa / Să mă pot eu descăța” (Papahagi, 1925: 264). – Cuv. autohton (Russu); din des- + (a)căța (< cață „băț cu cârlig”).

Intrare: descăța
verb (VT18)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descăța
  • descățare
  • descățat
  • descățatu‑
  • descățând
  • descățându‑
 singular plural
  • descață
  • descățați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descaț
 (să)
  • descaț
  • descățam
  • descățai
  • descățasem
a II-a (tu)
  • descați
 (să)
  • descați
  • descățai
  • descățași
  • descățaseși
a III-a (el, ea)
  • descață
 (să)
  • descațe
  • descăța
  • descăță
  • descățase
plural I (noi)
  • descățăm
 (să)
  • descățăm
  • descățam
  • descățarăm
  • descățaserăm
  • descățasem
a II-a (voi)
  • descățați
 (să)
  • descățați
  • descățați
  • descățarăți
  • descățaserăți
  • descățaseți
a III-a (ei, ele)
  • descață
 (să)
  • descațe
  • descățau
  • descățară
  • descățaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)