9 definiții pentru descălecătoare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DESCĂLECĂTOÁRE s. f. (Termen folosit mai ales de cronicari) Descălecare. [Var.: descălicătoáre s. f.] – Descăleca + suf. -ătoare.
DESCĂLECĂTOÁRE s. f. (Termen folosit mai ales de cronicari) Descălecare. [Var.: descălicătoáre s. f.] – Descăleca + suf. -ătoare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
descălecătoare sf [At: M. COSTIN, ap. DA ms / V: ~lic~ / Pl: ~ori / E: descăleca + -toare] 1-3 Descălecare (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCĂLECĂTOÁRE s. f. (Termen folosit de cronicari; azi arhaizant) Descălecare (2). (Atestat în forma descălicătoare) Cronică a întîmplărilor afundate în ceața de dinainte de descălicătoare. C. PETRESCU, R. DR. 40. De la descălicătoare... trăim ca în sînul lui Avram. ODOBESCU, S. III 218. – Variantă: descălicătoáre s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
descălecătoare f. 1. locul unde se descalecă; 2. stabilire perpetuă într’un loc (v. descălecà); 3. epoca colonizării Principatelor: neamul meu a slujit țării dela descălecătoare FIL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCĂLICĂTOÁRE s. f. v. descălecătoare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCĂLICĂTOÁRE s. f. v. descălecătoare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESCĂLICĂTOÁRE s. f. v. descălecătoare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
descălicătoare sf vz descălecătoare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
descălicătoáre f., pl. orĭ. Descălicare (acțiunea, timpu saŭ locu): de la descălitoarea Românilor. – Vest. descălec-.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
descălecătoáre (înv.) s. f., g.-d. art. descălecătórii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
descălecătoáre s. f., g.-d. art. descălecătórii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F116) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F116) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
descălecătoaresubstantiv feminin
- 1. Termen folosit mai ales de cronicari: descălecare. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: descălecare
- Cronică a întîmplărilor afundate în ceața de dinainte de descălicătoare. C. PETRESCU, R. DR. 40. DLRLC
- De la descălicătoare... trăim ca în sînul lui Avram. ODOBESCU, S. III 218. DLRLC
-
etimologie:
- Descăleca + sufix -ătoare. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.