derés¹ sn vz dres¹

derés², ~eásă a vz dres²

derés V. dres.

dres și (vechĭ) derés și dirés n., pl. urĭ. Acțiunea de a drege, de a rîndui, de a lua măsuri dese-orĭ. Condiment: mîncare cu dresurĭ. Suliman: a se da dresurĭ pe față. Dreptunghĭ de lemn care se pune ca să se mărească suprafața cînd se încarcă fînu. A face dresurile, a lua măsurĭ, a face pregătirile necesare. Vechĭ (pl. e). Act, document.

derés, adj. – (reg.; înv.) Îndreptat, tăiat, curățat: „A ta-i plină de ovăs, / De cela ce nu-i deres” (Țiplea, 1906: 470). – Var. a lui dres (< derege, drege) (Scriban, MDA).