DENTI- „dinte, dințat”. ◊ L. dens, ntis „dinte” > fr. denti-, engl. id. > rom. denti-. □ ~cid (v. -cid), adj., (despre capsule cu fructe) care se deschide prin dinți; ~fer (v. -fer), adj., (despre frunze și foliole) care este înzestrat pe margine cu dinți; ~form (v. -form), adj., în formă de dinte; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument chirurgical pentru măsurarea perimetrului dentar; ~rostru (v. -rostru), adj., (despre cioc) cu mandibula superioară zimțată.