3 definiții pentru defige
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
*defíg, -fípt, a -fíge v. tr. (lat. defigere. V. a- și în-fig, fix). Fixez, stipulez: a defige o persoană într’un comitet.
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEFÍGE vb. v. determina, fixa, hotărî, preciza, stabili, statornici.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
defige vb. v. DETERMINA. FIXA. HOTĂRÎ. PRECIZA. STABILI. STATORNICI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: defige
| verb (VT660) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)