2 definiții pentru defeu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
deféu sn [At: BUL. FIL. VII-VIII, 233 / Pl: ~uri / E: fr des feux] (Rar) Gratificație bănească acordată actorilor pentru o muncă suplimentară.
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
deféu (-uri), s. n. – Gratificație pentru actori, în raport cu numărul de reprezentații la care participă. Fr. des feux (Iordan, BF, VII, 233).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: defeu
defeu substantiv neutru
| substantiv neutru (N52) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)