3 definiții pentru decrețel
Explicative DEX
decrețél s. m. (peior., ironic) Copil (nedorit) născut după decretul ceaușist din 1966 după care orice mamă trebuia să aibă[1] minimum 4 copii[2] ◊ „Așadar, revoluția «decrețeii» au făcut-o.” ◊ „22” 2 III 90 p. 6. ◊ „Flăcăiandri costumați cam țopește [...] Erau decrețeii lui Ceaușescu, selectați de prin orfelinate.” R.lit 25/93 p. 7. ◊ „Era epoca decrețeilor și a copilăriei cu cheia de gât.” Pri. 22/96 p. 8; v. și R.l. 21 IX 96 p. 14 (din decret + -el; termenul era folosit oral din 1967; R. Zafiu în Luc. 13/90 p. 4)
- Probabil pasajul „trebuia să aibă” s-a dorit a fi formulat ca „ar fi trebuit să aibă”. — Ladislau Strifler
- Decretul nu obliga la 4 copii, doar interzicea avortul, acesta fiind posibil în unele condiții, ca de exemplu: „Art. 2. lit. e) femeia a născut patru copii și îi are în îngrijire;” — Ladislau Strifler
Ortografice DOOM
+decrețel (fam.) (desp. de-cre-) s. m., pl. decreței
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de cata
- acțiuni
Argou
decrețel, decreței s. m. copil născut în perioada 1968-1990, când regimul comunist a interzis avorturile și a descurajat folosirea mijloacelor contraceptive.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: decrețel
decrețel substantiv masculin
| substantiv masculin (M12) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)