21 de definiții pentru declamator
din care- explicative DEX (13)
 - ortografice DOOM (4)
 - relaționale (4)
 
Explicative DEX
DECLAMATÓR, -OÁRE, declamatori, -oare, adj. (Despre cuvinte, expresii, stil) Pompos, bombastic, emfatic. [Var.: declamatóriu, -ie adj.] – Din fr. déclamatoire.
DECLAMATÓR, -OÁRE, declamatori, -oare, adj. (Despre cuvinte, expresii, stil) Pompos, bombastic, emfatic. [Var.: declamatóriu, -ie adj.] – Din fr. déclamatoire.
- sursa: DEX '98 (1998)
 - adăugată de dante
 - acțiuni
 
declamator, ~oare [At: HELIADE, O. I, 472 / V: ~oriu, ~ie, ~măt~ / Pl: ~i, ~oare / E: fr declamatoire] 1 a (D. cuvinte, intonație, stil) Care seamănă cu declamarea (2) Si: declamatoric (1), (îvr) declămăcios (1). 2 a (D. cuvinte, intonație, stil) Bombastic. 3-6 smf, a (Persoană) care declamă (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
DECLAMATÓR, -OÁRE, declamatori, -oare, adj. (Despre oameni) Care declamă; (despre ton, gesturi, stil etc.; cu sens peiorativ) pompos, bombastic, emfatic. [Prefectul] devenise teatral și declamator. DUMITRIU, B. F. 40. Ți-a intrat în cap să fii (cu un gest declamator) «teroarea pensiunii Weber». SEBASTIAN, T. 61. – Variantă: (rar) declamatóriu, -ie (CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 178, 4/4) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
DECLAMATÓR, -OÁRE adj. Care declamă; (peior.) pompos, bombastic. [Var. declamatoriu, -ie adj. / cf. fr. déclamateur, déclamatoire, lat. declamatorius].
- sursa: DN (1986)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
DECLAMATÓR, -OÁRE adj. care declamă; (peior.; despre stil, ton) pompos, bombastic, emfatic; declamativ. (< fr. déclamatoire, lat. declamatorius)
- sursa: MDN '00 (2000)
 - adăugată de raduborza
 - acțiuni
 
DECLAMATÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) și substantival Care declamă. 2) fig. (despre stil, ton, vorbire) Care vădește afect și artificialitate; plin de emfază; bombastic. /<fr. déclamateur, déclamatoire
- sursa: NODEX (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
DECLAMATÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care declamă texte (de obicei în versuri). /<fr. déclamateur, déclamatoire
- sursa: NODEX (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
declamator m. 1. cel ce declamă în public; 2. orator, scriitor cu stilul afectat. ║ a. emfatic: ton declamator.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
*declamatór, -oáre s. Care declamă (recită) în public. Fig. Orator saŭ scriitor enfatic, pompos. Adj. Declamatoriŭ: ton declamator (corect: -oriŭ).
- sursa: Scriban (1939)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
DECLAMATÓRIU, -IE adj. v. declamator.
- sursa: DEX '09 (2009)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
DECLAMATÓRIU, -IE adj. v. declamator.
- sursa: DEX '98 (1998)
 - adăugată de dante
 - acțiuni
 
DECLAMATÓRIU, -IE adj. v. declamator.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
declamatoriu, ~ie a vz declamator
- sursa: MDA2 (2010)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
DECLAMATÓRIU, -IE adj. v. declamator.
- sursa: DN (1986)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
*declamatóriŭ adj. (lat. declamatorius). Enfatic, unflat, bombastic: ton, stil declamatoriŭ.
- sursa: Scriban (1939)
 - adăugată de blaurb.
 - acțiuni
 
Ortografice DOOM
declamatór (de-cla-) adj. m., pl. declamatóri; f. sg. și pl. declamatoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
 - adăugată de raduborza
 - acțiuni
 
declamatór adj. m. (sil. -cla-), pl. declamatóri; f. sg. și pl. declamatoáre
- sursa: Ortografic (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
declamator
- sursa: MDO (1953)
 - adăugată de Ladislau Strifler
 - acțiuni
 
declam, -mator adj. v.
- sursa: IVO-III (1941)
 - adăugată de Ladislau Strifler
 - acțiuni
 
Relaționale
DECLAMATÓR adj. v. afectat.
- sursa: Sinonime (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
DECLAMATÓR s. recitator. (Un bun ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
 - adăugată de siveco
 - acțiuni
 
DECLAMATOR adj. afectat, artificial, bombastic, căutat, convențional, emfatic, fals, făcut, grandilocvent, manierat, nefiresc, nenatural, pompos, pretențios, retoric, (fig.) prețios, sunător, umflat. (Stil, limbaj ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
DECLAMATOR s. recitator. (Un bun ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
 - adăugată de LauraGellner
 - acțiuni
 
- silabație: de-cla-
 
|    adjectiv (A66)    Surse flexiune: DOR    |  masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |   
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |   
  |   
  |  |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |   
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |   
  |   
  |  |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
|    adjectiv (A109)    |  masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |  
  |   
  |   
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |   
  |   
  |  |
| genitiv-dativ | singular |  
  |   
  |   
  |   
  |  
| plural |  
  |   
  |   
  |   
  |  |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
  declamator, declamatoareadjectiv  
 -  1. Despre cuvinte, expresii, stil: afectat, bombastic, declamativ, emfatic, pompos. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: afectat bombastic declamativ emfatic pompos
-  [Prefectul] devenise teatral și declamator. DUMITRIU, B. F. 40. DLRLC
 -  Ți-a intrat în cap să fii (cu un gest declamator) «teroarea pensiunii Weber». SEBASTIAN, T. 61. DLRLC
 
 -  
 
etimologie:
-  déclamatoire DEX '09 DEX '98 DN
 
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.