11 definitzii pentru deca
din care- explicative (7)
- etimologice (1)
- specializate (2)
- enciclopedice (1)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
DECA Element de compunere insemnand „zece” care serveshte la formarea unor substantive shi adjective. Din ngr. déka.
deca [At: CADE / E: fr dék] Element prim de compunere savanta cu sensul: 1 Zece. 23 De zece ori (mai mare).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DECA Element de compunere care inseamna „zece” shi serveshte la formarea unor substantive shi adjective. Din ngr. déka.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de claudia
- actziuni
DECA Element de compunere savanta cu semnificatzia „zece” „de zece ori” folosit mai ales la formarea unor termeni care denumesc masuri. [Cf. fr. dék gr. deka zece].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DECA elem. „zece” „de zece ori”. (< fr. dék cf. gr. deka)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
dék V. daca.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
*dék (vgr. déka zece) prefix care arata inmultzirea cu zece in cuvintele shtiintzifice: decagon decametru. Se zice shi pe scurt k subst.: un deca doĭ deca = decalitru. V. deci.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
deca Cuvint gr. care intra in compunerea unor anumite cuvinte cu sensul de „zece” propriu tuturor limbilor romanice (decagram decalitru decametru decapod etc.). Coincide cu lat. deci. Gr. δέϰα „zece”.
- sursa: DER (1958-1966)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare specializate
Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.
DECA „zece inzecit de zece ori”. ◊ gr. deka „zece” > fr. dék it. id. engl. id. germ. deka > rom. deca. □ ~cord (v. cord) s. n. instrument muzical asemanator cu harpa avind zece coarde; ~edru (v. edru) s. n. figura geometrica avind zece fetze; ~fil (v. fil2) adj. cu zece frunze sau foi; ~gin (v. gin) adj. cu zece pistile; ~ginie (v. ginie) s. f. grupa de plante cu zece pistile in clasificarea linneana; ~gon (v. gon2) s. n. poligon cu zece laturi; ~mer (v. mer) adj. compus din zece partzi; ~petal (v. petal) adj. (despre corola) care are zece petale; ~pod (v. pod) adj. care are zece picioare; ~pode (v. pod) s. n. pl. 1. Ordin de molushte cefalopode care au zece tentacule. 2. Ordin de crustacee superioare care poseda cinci perechi de picioare; ~silab (v. silab) adj. s. m. (vers) compus din zece silabe; ~stil (v. stil) adj. s. n. (templu) a carui fatzada este compusa din zece coloane.
- sursa: DETS (1987)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
DEC v. DECA. □ ~acant (v. acant) adj. cu zece spini; ~andrie (v. andrie) s. f. grupa de plante cu zece stamine libere in clasificarea linneana; ~andru (v. andru) adj. cu androceul format din zece stamine; ~atlon (v. atlon) s. n. complex de zece probe atletice; ~odont (v. odont) adj. cu zece dintzi.
- sursa: DETS (1987)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
Dictzionare enciclopedice
Definitzii enciclopedice
da (METR.) Simbol pentru prefixul „deca”.
- sursa: DE (1993-2009)
- adaugata de danvasilis
- actziuni
deca
- 1. Element de compunere insemnand „zece” care serveshte la formarea unor substantive shi adjective. DEX '09 DN
etimologie:
- déka DEX '09 DEX '98 DN