DEBUSHÉU debushee s. n. 1. Piatza care se pot comercializa cu ushurintza cantitatzi mari de marfuri shi servicii. 2. (In sintagma) Debusheul podului = debitul maxim de apa care poate curge pe sub un pod astfel incat de la nivelul apei pana la partea de jos a podului sa mai ramana un anumit spatziu liber de sigurantza. [Pl. shi: debusheuri] Din fr. débouché.

debushéu sn [At: I. IONESCU D. 451 / Pl: ~ri / E: fr débouché] 1 Piatza de desfacere a produselor a marfurilor. 2 Loc unde se poate vinde in cantitatzi mari.

DEBUSHÉU debusheuri s. n. 1. Piatza care producatorii ishi pot desface produsele ushor shi in mari cantitatzi. 2. (In sintagma) Debusheul podului = debitul maxim de apa care poate curge pe sub un pod astfel incat de la nivelul apei pana la partea de jos a podului sa ramana un anumit spatziu liber de sigurantza. [Pl. shi: debushee] Din fr. débouché.

DEBUSHÉU debusheuri shi debushee s. n. Regiune loc tzara (straina) unde producatorii (consideratzi in mod individual sau colectiv) ishi pot desface ushor shi pe scara mare produsele. Victoriile armatelor populare din China au dat astfel o puternica lovitura imperialismului mondial lipsindul de un vast debusheu unde sa poata fi plasate tot felul de investitzii. CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 158 3/5.

DEBUSHÉU s.n. 1. Regiune tzara (straina) care serveshte k piatza de desfacere a produselor. 2. Debusheul podului = debitul maxim de apa care poate curge pe sub un pod. [Pl. uri. / < fr. débouché].

DEBUSHÉU s. n. 1. regiune tzara servind k piatza de desfacere a produselor a marfurilor etc. 2. ieshirea dintrun defileu a unei ape curgatoare a unei shosele etc. ◊ (mil.) ieshire la loc deschis larg. ◊ debusheul unui pod = debit maxim al unei ape curgatoare care la nivelul maxim nu trece peste pod. (< fr. débouché)

DEBUSHÉU ~ri n. 1) Mijloc eficace de a asigura larga desfacere a marfurilor. 2) Regiune care serveshte k piatza de desfacere ushoara shi pe scara larga a marfurilor. 3): ~ul podului debit maxim de apa care poate trece pe sub un pod nepunandul in pericol. /<fr. débouché

debusheu n. 1. mijlocul de a vinde marfurile; 2. locul de exportat aceste marfuri (= fr. debouché).

*debushéŭ n. pl. urĭ shi e (fr. débouché d. bouche gura. V. buca). Gura uneĭ vaĭ unuĭ drum uneĭ trecatorĭ. Piatza unde se pot vinde marfurile: o tzara care n’are debusheurĭ pentru comerciu eĭ e expusa mizeriiĭ.

!debusheu s. n. art. debusheul; pl. debushee

!debushéu s. n. art. debushéul; pl. debushée/debushéuri

debushéu s.n. art. debushéul; pl. debushéuri / debushée

debusheu pl. debushee

debusheu shee.

debushéu (uri) s. n. Piatza de desfacere tirg. Fr. débouché.