DEBUȘÉU debușee, s. n. 1. Piață pe care se pot comercializa cu ușurință cantități mari de mărfuri și servicii. 2. (În sintagma) Debușeul podului = debitul maxim de apă care poate curge pe sub un pod, astfel încât, de la nivelul apei până la partea de jos a podului, să mai rămână un anumit spațiu liber de siguranță. [Pl. și: debușeuri] – Din fr. débouché.

debușéu sn [At: I. IONESCU, D. 451 / Pl: ~ri / E: fr débouché] 1 Piață de desfacere a produselor, a mărfurilor. 2 Loc unde se poate vinde în cantități mari.

DEBUȘÉU, debușeuri, s. n. 1. Piață pe care producătorii își pot desface produsele ușor și în mari cantități. 2. (În sintagma) Debușeul podului = debitul maxim de apă care poate curge pe sub un pod, astfel încât, de la nivelul apei până la partea de jos a podului, să rămână un anumit spațiu liber de siguranță. [Pl. și: debușee] – Din fr. débouché.

DEBUȘÉU, debușeuri și debușee, s. n. Regiune, loc, țară (străină) unde producătorii (considerați în mod individual sau colectiv) își pot desface ușor și pe scară mare produsele. Victoriile armatelor populare din China au dat astfel o puternică lovitură imperialismului mondial, lipsindu-l de un vast debușeu unde să poată fi plasate tot felul de investiții. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 3/5.

DEBUȘÉU s.n. 1. Regiune, țară (străină) care servește ca piață de desfacere a produselor. 2. Debușeul podului = debitul maxim de apă care poate curge pe sub un pod. [Pl. -uri. / < fr. débouché].

DEBUȘÉU s. n. 1. regiune, țară servind ca piață de desfacere a produselor, a mărfurilor etc. 2. ieșirea dintr-un defileu a unei ape curgătoare, a unei șosele etc. ◊ (mil.) ieșire la loc deschis, larg. ◊ debușeul unui pod = debit maxim al unei ape curgătoare care la nivelul maxim nu trece peste pod. (< fr. débouché)

DEBUȘÉU ~ri n. 1) Mijloc eficace de a asigura larga desfacere a mărfurilor. 2) Regiune care servește ca piață de desfacere ușoară și pe scară largă a mărfurilor. 3): ~ul podului debit maxim de apă care poate trece pe sub un pod nepunându-l în pericol. /<fr. débouché

debușeu n. 1. mijlocul de a vinde mărfurile; 2. locul de exportat aceste mărfuri (= fr. debouché).

*debușéŭ n., pl. urĭ și e (fr. débouché, d. bouche, gură. V. bucă). Gura uneĭ văĭ, unuĭ drum, uneĭ trecătorĭ. Piață unde se pot vinde mărfurile: o țară care n’are debușeurĭ pentru comerciu eĭ e expusă mizeriiĭ.

!debușeu s. n., art. debușeul; pl. debușee

!debușéu s. n., art. debușéul; pl. debușée/debușéuri

debușéu s.n., art. debușéul; pl. debușéuri / debușée

debușeu, pl. debușee

debușeu, -șee.

debușéu (-uri), s. n. – Piață de desfacere, tîrg. Fr. débouché.