DEAMBULATÓRIU IE deambulatorii adj. s. n. 1. Adj. (Rar) De plimbare care este in legatura cu plimbarea. 2. S. n. Loc de circulatzie in forma semicirculara aflat in spatele altarului unei biserici romanocatolice sau gotice. [Pr.: deam] Din fr. déambulatoire.

deambulatoriu ~ie [At: DEX / P: deam~ / Pl: ~i / E: fr déambulatoire] (Liv) 1 a Referitor la plimbare. 2 a De plimbare. 3 sn Galerie semicirculara a unei biserici catolice situata intre altar shi absida.

DEAMBULATÓRIU IE deambulatorii adj. s. n. 1. Adj. De plimbare care este in legatura cu plimbarea. 2. S. n. Loc de circulatzie in prelungirea navelor laterale in spatele altarului din absida centrala a unei biserici romane sau gotice. [Pr.: deam] Din fr. déambulatoire.

DEAMBULATÓRIU IE adj. (Liv.) Care este in legatura cu plimbarea de plimbare. // s.n. Galerie semicirculara a unei biserici situata intre altar shi absida. [Pron. deam...riu. / < fr. déambulatoire].

DEAMBULATÓRIU IE I. adj. de plimbare. II. s. n. galerie semicirculara a unei biserici catolice intre altar shi absida. (< fr. déambulatoire)

deambulatóriu² [riu pron. rĭu] (deam) s. n. art. deambulatóriul; pl. deambulatórii art. deambulatóriile (rii)

deambulatóriu s. n. (sil. deam) → ambulatoriu