7 definiții pentru deambulatoriu (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEAMBULATÓRIU, -IE, deambulatorii, adj., s. n. 1. Adj. (Rar) De plimbare, care este în legătură cu plimbarea. 2. S. n. Loc de circulație în formă semicirculară, aflat în spatele altarului unei biserici romano-catolice sau gotice. [Pr.: de-am-] – Din fr. déambulatoire.
deambulatoriu, ~ie [At: DEX / P: de-am~ / Pl: ~ii / E: fr déambulatoire] (Liv) 1 a Referitor la plimbare. 2 a De plimbare. 3 sn Galerie semicirculară a unei biserici catolice, situată între altar și absidă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEAMBULATÓRIU, -IE, deambulatorii, adj., s. n. 1. Adj. De plimbare, care este în legătură cu plimbarea. 2. S. n. Loc de circulație în prelungirea navelor laterale, în spatele altarului din absida centrală a unei biserici romane sau gotice. [Pr.: de-am-] – Din fr. déambulatoire.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
DEAMBULATÓRIU, -IE adj. (Liv.) Care este în legătură cu plimbarea, de plimbare. // s.n. Galerie semicirculară a unei biserici, situată între altar și absidă. [Pron. de-am...-riu. / < fr. déambulatoire].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEAMBULATÓRIU, -IE I. adj. de plimbare. II. s. n. galerie semicirculară a unei biserici catolice, între altar și absidă. (< fr. déambulatoire)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
deambulatóriu1 [riu pron. rĭu] (de-am-) adj. m., f. deambulatórie (-ri-e); pl. m. și f. deambulatórii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
deambulatóriu adj. (sil. de-am-) → ambulatoriu
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: de-am-
- pronunție: deambulatorĭu
adjectiv (A109) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
deambulatoriu, deambulatorieadjectiv
- 1. De plimbare, care este în legătură cu plimbarea. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- déambulatoire DEX '09 DEX '98 DN