DARÁ darale s. f. Greutatea ambalajului a recipientului a vehiculului etc. in care se pastreaza se transporta sau se cantareshte o marfa. ◊ Expr. Mai mare daraua decat ocaua sau nu face daraua cat ocaua = prea multa osteneala pentru obtzinerea unui lucru neinsemnat. Din tc. dara.

dará¹ sf [At: (a. 1725) IORGA S. D. XIV 21 / Pl: ~le / E: tc dara] 1 Greutate a ambalajului a recipientului a vehiculului etc. in care se pastreaza se transporta sau se cantareshte o marfa Si: tara. 2 (Ie) Mai mare ~ua decat ocaua sau a nu face ~ua cat ocaua Prea multa osteneala pentru obtzinerea unui lucru neinsemnat. 3 (Rar) Greutate la cantar.

dara² sf vz dairea

DARÁ s. f. Greutatea ambalajului a recipientului a vehiculului etc. in care se pastreaza se transporta sau se cantareshte o marfa. ◊ Expr. Mai mare daraua decat ocaua sau nu face daraua cat ocaua = prea multa osteneala pentru obtzinerea unui lucru neinsemnat. Din tc. dara.

DARÁ s. f. Greutatea ambalajului unei marfi a unui recipient sau a unui vehicul in care se pastreaza sau se transporta o marfa (shi care urmeaza sa fie scazuta din greutatea totala pentru a obtzine greutatea marfii); tara. Mai mare daraua decit ocaua sau nu face daraua cit ocaua (= prea multa osteneala pentru dobindirea unui folos neinsemnat). ◊ Expr. A lua daraua = a cintari ambalajul recipientul sau vehiculul in care se pastreaza sau se transporta o marfa.

DARÁ f. Greutate a recipientului ambalajului sau a vehiculului in care este cantarita pastrata sau transportata o marfa. ◊ Mai mare ~ua decat ocaua (sau nu face ocaua cat ~ua) mai mare efortul decat cashtigul. [Art. daraua; G.D. daralei] /<turc. dara

darà f. greutatea unui vas scazuta din marfa cantarita. [Turc. DARÁ].

dará f. (turc. dara d. ar. tara de unde shi bg. sirb. dara alb. tara ngr. it. pv. sp. pg. tára fr. tare. V. tara). Greutatea unuĭ vas deosebit de a marfiĭ cuprinse in el: a lua daraŭa unuĭ clondir. Prov. Maĭ mare daraŭa de cit ocaŭa maĭ mult atza de cit fatza maĭ mare munca de cit cishtigu maĭ mare spaĭma de cit motivu spaimeĭ sh.a

dará s. f. art. daráua g.d. art. darálei; pl. darále art. darálele

dará s. f. art. daráua g.d. art. darálei; pl. darále

DARÁ s. tara. (~ua unei marfi.)

DARA s. tara. (~ unei marfi.)

dará (darále) s. f. Tara cusur hiba. Mr. megl. dara. Tc. (arab.) dara tara (SHeineanu II 155) cf. ngr. (ν)τάρα alb. tarë bg. sb. dara it. sp. tara fr. tare. Cf. Miklosich Fremdw. 83.