DANGÁ dangale s. f. Semn (litera cifra) facut cu fierul roshu sau cu substantze corozive pe pielea cailor sau a vitelor pentru a le identifica. Din tc. danga.

dangá¹ sf [At: FURNICA I. C. 140 / V: (inv) damagá damgá damgắ (reg) ~la / Pl: ~le / E: tc damga] (Irg) 1 Semn (cifra litera desen) facut cu fierul roshu sau cu o substantza corosiva pe pielea unui animal domestic pentru al individualiza sau ai marca proprietarul. 2 (Pex) Dunga pe spatele sau pe burta cabalinelor. 3 (Fig; rar) Stigmat. 4 (Pex) Unealta din fier cu ajutorul careia sunt insemnate animalele domestice sau pieile pentru tabacire.

DANGÁ dangale s. f. Semn (litera cifra) facut cu fierul roshu sau cu substantze corosive pe pielea cailor sau a vitelor pentru a le identifica. Din tc. danga.

DANGÁ dangale s. f. Semn facut cu fierul roshu sau cu substantze corosive pe pielea cailor sau mai rar a vitelor pentru a le marca. Iepe breze Pintenoage la picioare Cu dangale pa spinare. SHEZ. III 212.

DANGÁ ~le f. Semn facut cu fierul inroshit pe pielea cailor sau a vitelor pentru a le putea recunoashte. /<turc. danga

dangà f. Mold. semn intiparit cu fier roshu pe vite. [Turc. DANGÁ].

dangá f. (turc. damga tamga; bg. damgá; rus tamgá timbru impozit). SHtampila cu feru rosh pe un animal. Fig. Stigmat: dangaŭa infamiiĭ.

damaga sf vz danga

damga sf vz danga

damgắ sf vz danga corectata

dangá (rar) s. f. art. dangáua g.d. art. dangálei; pl. dangále art. dangálele

dangá s. f. art. dangáua g.d. art. dangálei; pl. dangále

dangá (dangále) s. f. Fier de insemnat vitele. Tc. danga (SHeineanu II 154) cf. alb. damka bg. damga sb. danga. Der. dangalui vb. (a insemna vitele cu fierul).