damigeană sf [At: MO (1875) / V: (reg) ~ijon (pl: ~oane) sn, dămage~, dămege~, (pl: ~geni), dămijoa~, dămioba~, dămijon sn, demege~, dem~, demijon sn, deminjană, dimăgeancă (pl: ~nci), dimigean (pl: ~geni) sn, dim~, dimija~, dimijon sn, diminge~, dilmige~ (pl: ~gene), teminge~ (pl ~gene) / Pl: ~gene, ~geni / E: it damigeana] 1 Vas mare de sticlă, cu gâtul scurt, de obicei îmbrăcat într-o împletitură de nuiele, răchită, material plastic etc., folosită la transportul sau păstrarea unor lichide. 2 Conținut al unei damigene (1). 3 (Mun) Bidon de tablă în care se păstrează untură sau unt de oaie (la stână).

DAMIGEÁNĂ, damigene, s. f. Vas mare de sticlă, cu gîtul strîmt, îmbrăcat de obicei într-o împletitură de nuiele și în care se păstrează sau se transportă vin, țuică etc. Neculăieș Mînecuță a avut o altă idee teribilă: să meargă cu colaci și damigeană de vin roș la colonie. SADOVEANU, P. M. 296. Mămăligă caldă și țuică de prune, iar în colț lăutarii și damigeana cu vin. CAMIL PETRESCU, T. I 42. – Variantă: dimigeánă s. f.

DAMIGEÁNĂ s.f. Vas mare de sticlă cu gâtul strâmt, în care se ține sau se transportă vin, țuică etc. și care este învelit de obicei într-o împletitură de nuiele. [Pl. -ene. / < it. damigiana].

DAMIGEÁNĂ s. f. vas mare de sticlă cu gâtul strâmt, învelit într-o împletitură de nuiele, pentru păstrat vin, țuică etc. (< it. damigiana)

DAMIGEÁNĂ ~éne f. Vas mare de sticlă, bombat, cu gât scurt, de obicei îmbrăcat într-o împletitură de nuiele, papură sau din material plastic, folosit pentru a păstra sau a transporta lichide. [Sil. -gea-nă] /<it. damigiana

damigeană f. vas de sticlă groasă, îmbrăcată cu răchită, în care se țin spirtoase. [It. DAMIGIANA].

damigeánă f., pl. ene (ngr. dametzána, d. it. damigiana, care v. din pv. damajano, de unde și fr. dame-jeanne). Mare butelie sferică (10-40 de litri) de ordinar învălită în împletitură de vărguțe. – Și demi- și dimi-. V. galon 2.

damijón sn vz damigeană

demigeană sf vz damigeană

dimigeánă sf vz damigeană

dimingeánă sf vz damigeană^[1] modificată

DIMIGEÁNĂ s. f. v. damigeană.

demigeánă V. damigeană.

dimigeánă V. damigeană.

damigeánă s. f., g.-d. art. damigénei; pl. damigéne

damigeánă s. f., g.-d. art. damigénei; pl. damigéne

damigeană, pl. damigene

damigeană, -gene.

damigeánă (damigéne) s. f. – Vas mare de sticlă cu gîtul scurt. – Var. dimigeană, (vulg.) damingeană. Mr. damageană. It. damigiana (Scriban; Candrea), din fr. damejeanne (Iordan, BF, VII, 226; acestă explicație este incertă după Battisti, II, 1207); cf. ngr. δαμετζάνα, bg. damažana, sb. damižana. După Sandfeld 60, din sb.

a se spăla pe picioare în damigeană expr (glum. – d. femei) a avea picioare foarte subțiri.