dáija sf [At: DN³ / P: dai-ja / Pl: ? / E: fr daija] (Glg) Depresiune închisă, de formă circulară sau alungită, întâlnită în rocile argiloase din regiunile aride sau semiaride.

DÁIJA s.f. (Geol.) Depresiune închisă, de formă circulară sau alungită, întâlnită în rocile argiloase din regiunile aride sau semiaride. [Pron. dai-ja. / cf. ar., fr. daija – refugiul apelor].

DÁIJA sf. depresiune închisă, circulară sau alungită, întâlnită în rocile argiloase din regiunile (semi)aride. (< fr. daija)

dáija s. f.