DADÁ s. n. (Livr.) Dadaism. – Din fr. [l’ecole] dada.

dáda¹ sma [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 86 / E: rrm dad] (Țigănesc) 1 Tată. 2 (Șîs ~ al mai mare) Căpetenie a unei cete de țigani Si: bulibașă. 3 (Reg) Nume care i se dă în batjocură cuiva.

dadá² sn [At: DN² / E: fr (l’École) dada] (Rar) Dadaism. corectată

DADÁ s. n. (Rar) Dadaism. – Din fr. [l’école] dada.

DADÁ s.n. Nume adoptat de curentul cunoscut mai ales sub denumirea de dadaism (cuvântul pare împrumutat din limbajul copiilor). [< fr. (l’école) dada, cf. dada – căluț de lemn].

DADÁ s. n. inv. dadaism. (< fr. /l’école/ dada)

DADÁ n. v. DADAISM. /<fr. [l’ école] dada

dadá (livr.) s. n.

dadá s. n. invar.

DADÁ s. invar. v. dadaism.

DADA s. dadaism. (~ este un curent literar artistic.)

DADÁ (cuv. fr., în limbajul copiilor „căluț”) s. f. Denumire dată de către Tristan Tzara curentului literar artistic inițiat de el. Cuvântul a fost scos la întâmplare din „Larousse”, T. Tzara atrăgând atenția că el este numai un simbol de revoltă și negație.