opțiuni
  • info

4 definiții pentru cărătoare (butoi)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cărător, ~oare [At: BIBLIA (1688), 309 / Pl: ~i, ~oare / E: căra + -ător] 1-2 smf, a (Persoană) care cară ceva. 3 sm (Spc) Hamal. 4-5 smf, a (înv) (Persoană) care cară cerealele netreierate (în clăi). 6 sf (Pop) Femeie care cară apa pentru mort. 7 sn Butoi în care se pun prune pentru zdrobit Si: (înv) zăcătoar. 8 sn Butoi mare așezat culcat (într-o căruță), având, în partea de deasupra, o deschidere prin care poate trece o găleată și care servește la transportarea prunelor din livezi până la butoaie. 9 sf Butoi vechi și desfundat la un capăt, care este fixat în car, și în care se transportă strugurii zdrobiți.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cărătoáre2 (butoi) (pop.) s. f., g.-d. art. cărătórii; pl. cărătóri

cărătoáre (butoi) s. f., g.-d. art. cărătórii; pl. cărătóri

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cărătoare, cărătóri, s.f. (reg.) butoi folosit la căratul strugurilor strosiți de la vie; pritoacă.

Intrare: cărătoare (butoi)
cărătoare2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cărătoare
  • cărătoarea
plural
  • cărători
  • cărătorile
genitiv-dativ singular
  • cărători
  • cărătorii
plural
  • cărători
  • cărătorilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cărătoare, cărătorisubstantiv feminin

  • 1. Butoi vechi și desfundat la un capăt, care este fixat în car, și în care se transportă strugurii zdrobiți. MDA2
etimologie:
  • căra + sufix -ător. MDA2

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.