7 definiții pentru caragea
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
caragea [At: FILIMON, C II, 599 / V: cărăgea, cărânjea, căronjea, cărujea / Pl: ~ele / E: tc karaga] 1 ain Negru-închis. 2 sf (Îe) A merge ca o ~ A merge urât, răscrăcărat. 3 sf (Bot; reg; mpl; îf cărujea, îc) Cărujele-de-iarnă Crăițe (Tagetes patula). 4 sf (Bot; îf cărujea, cărânjea) Garoafe (Dianthus barbatus). corectată
cărăgea ain vz caragea corectată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cărânjea sf vz caragea
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căronjea[1] sf vz caragea modificată
- cărujea → căronjea, conform ordinii alfabetice, definiției principale, dublării variantei cărujea și lipsei variantei căronjea din dicționar. — Ladislau Strifler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cărujea sf vz caragea
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
caragéa (cărăgéa), carageále (cărăgéle), adj. invar. și s.f. (reg.) 1. (adj. invar.) negru-închis. 2. (s.f.) numele unei plante; văzdoagă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cărânjeá s.f. (reg.) garofiță de grădină.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: caragea
caragea substantiv feminin
| substantiv feminin (F149) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
cărăgea substantiv feminin
| substantiv feminin (F154) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
cărânjea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cărujea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.