9 definiții pentru cărturăreasă
Explicative DEX
CĂRTURĂREÁSĂ, cărturărese, s. f. Femeie care se îndeletnicește cu ghicitul în cărți. – Cărturar + suf. -easă.
CĂRTURĂREÁSĂ, cărturărese, s. f. Femeie care se îndeletnicește cu ghicitul în cărți. – Cărturar + suf. -easă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
cărturăreásă sf [At: CREANGĂ, A. 12 / Pl: ~ese / E: cărturar + -easă] 1 (Înv) Femeie care ghicește în cărți. 2 (Pex) Femeie care ghicește în bobi Si: bobăreasă. 3 (Irn) Femeie savantă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂRTURĂREÁSĂ, cărturărese, s. f. Femeie care se îndeletnicește cu prezicerea viitorului din combinații ale cărților de joc sau ale boabelor de porumb și de fasole, cărora naivii le atribuie puterea de a dezvălui lucruri ascunse. Zodierii și cărturăresele pe la care căutase pentru mine... îi băgase mamei o mulțime de bazaconii în cap. CREANGĂ, A. 12. Maica e cărturăreasă, Cînd o cheamă de p-acasă, Ia bobii și pleacă-n țară. TEODORESCU, P. P. 351.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂRTURĂREÁSĂ, cărturărese, s. f. Femeie care se îndeletnicește cu ghicitul în cărți, în bobi etc. – Din cărturar + suf. -easă.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
CĂRTURĂREÁSĂ ~ése f. pop. rar Femeie care se îndeletnicește cu ghicitul în cărți. /cărturar + suf. ~easă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cărturăreasă f. femeie care ghicește dând în cărți.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
cărturăreásă s. f., g.-d. art. cărturărései; pl. cărturărése
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cărturăreásă s. f., g.-d. art. cărturărései; pl. cărturărése
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Argou
cărturăreasă, cărturărese s. f. ghicitoare în cărți
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F12) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
cărturăreasă, cărturăresesubstantiv feminin
- 1. Femeie care se îndeletnicește cu ghicitul în cărți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Zodierii și cărturăresele pe la care căutase pentru mine... îi băgase mamei o mulțime de bazaconii în cap. CREANGĂ, A. 12. DLRLC
- Maica e cărturăreasă, Cînd o cheamă de p-acasă, Ia bobii și pleacă-n țară. TEODORESCU, P. P. 351. DLRLC
-
etimologie:
- Cărturar + sufix -easă. DEX '98 DEX '09