2 definiții pentru cănăcei

Relaționale

CĂNĂCÉI s. pl. v. strănutătoare.

cănăcei s. pl. v. STRĂNUTĂTOARE.

Intrare: cănăcei
substantiv masculin (M100)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular — —
plural
  • cănăcei
  • cănăceii
genitiv-dativ singular — —
plural
  • cănăcei
  • cănăceilor
vocativ singular —
plural —