2 definiții pentru căcățel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
căcățél sm [At: DA ms / Pl: ~ei / E: căcat + -el] 1-4 (Șhp) Căcat (1-2) (mic). 5 Lucru de nimic
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
căcățel, căcăței s. m. (dim., peior.) 1. persoană neînsemnată. 2. fleac, lucru neînsemnat.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: căcățel
căcățel substantiv masculin
| substantiv masculin (M12) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)