5 definiții pentru căcălău
Explicative DEX
căcălắu sn [At: ISPIRESCU, L. 372 / Pl: ~láie / E: căca + -ălău] 1 Scârnă multă (în cantități mari, cum este îngrămădită în closete). 2 Cantitate mare de lucruri proaste, nefolositoare. 3 Grămadă mare.
căcălău n. grămadă: un căcălău de bani ISP. [Lit. băligar].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Etimologice
CĂCĂLẮU s. n. Cantitate mare, abundență, belșug. (din căca)
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
Argou
căcălău, Măria ta expr. (vulg.) v. căcălău
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
căcălău adj. invar., adv. (vulg.) enorm, în cantități uriașe.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: căcălău
căcălău substantiv neutru
| substantiv neutru (N46) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)