4 definiții pentru căcădară

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

căcădáră sf [At: BORZA, D. / Pl: nct / E: nct] (Bot; reg) Păducel (Crategus monogyna).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂCĂDÁRĂ s. v. păducel.

căcăda s. v. PĂDUCEL.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

căcădáră, căcădări, (câcădară, cocădară), s.m. – (reg.; bot.) Fructe de măceși (Rosa canina L.); rug, trandafir sălbatic. ♦ (med. pop.) Ceaiul din fructe de măceșe se folosește contra tusei, nădușelii, durerii de stomac etc. (Trans. Nord; ALR, 1961: 631). – Et. nec. (DEX, MDA); cf. germ. Kakader, Kakanatschiker (Borza, 1968: 149); din ngr. koukouderos „plin de semințe” (DER).

Intrare: căcădară
căcădară substantiv feminin
substantiv feminin (F51)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căcăda
  • căcădara
plural
  • căcădări
  • căcădările
genitiv-dativ singular
  • căcădări
  • căcădării
plural
  • căcădări
  • căcădărilor
vocativ singular
plural