CÂRCIUMĂREÁSĂ, cârciumărese, s. f. 1. Femeie care are în proprietate o cârciumă; nevastă de cârciumar; cârciumăriță. 2. Plantă erbacee ornamentală cu frunze opuse, ovale, cu flori mari, divers colorate (Zinnia elegans). [Var.: crâșmăreásă, (reg.) cârcimăreásă s. f.] – Cârciumar + suf. -easă.

cârciumăreásă sf [At: BĂRAC, T. 31 / V: crấșm~ (reg) ~cim~, câșmăreáță / Pl: ~ese / E: cârciumar + -easă] 1 Nevastă de cârciumar Si: cârciumăriță (1). 2 Proprietăreasa unei cârciumi Si: cârciumăriță (2). 3 (Bot) Plantă erbacee ornamentală cu frunze opuse, ovale, cu flori mari divers colorate Si: (reg) bulgarce, capul-cucului, căpitani, cătănuță (3), coconi, coconite, doamne, domnișor, garoafei, gura-paharului, leliță, maior, măciucă, nemțișor, nemțoaice, ochiul- cucului, ochii-cucului, pătlăci, pană, pofta-femeii, ruji-mici, rugușițe, schelcuite de Țarigrad, tarelci, turnurele, turcoaice (Zinnia elegans).

CÂRCIUMĂREÁSĂ, cârciumărese, s. f. 1. Nevastă de cârciumar; femeie care are în proprietate o cârciumă; cârciumăriță. 2. Plantă erbacee ornamentală cu frunze opuse, ovale, cu flori mari, divers colorate (Zinnia elegans). [Var.: crâșmăreásă, (reg.) cârcimăreásă s. f.] – Cârciumar + suf. -easă.

CÂRCIUMĂREÁSĂ ~ése f. 1) Femeie care ține o cârciumă. 2) Soție a cârciumarului. 3) Plantă decorativă anuală cu flori roșii, albe sau galbene. /cârciumar + suf. ~easă

cârcimăreásă sf vz cârciumăreasă

crâșmăreasă sf vz cărciumăreasă

ex-cârciumăreasă sf [At: CĂLINESCU, S. 318/ S și: exc~ / Pl: ~ese / E: ex- + cârciumăreasă] (Rar) Fostă cârciumăreasă. corectată

CÎRCIMĂREÁSĂ s. f. v. cîrciumăreasă.

CÎRCIUMĂREÁSĂ, cîrciumărese, s. f. 1. Nevastă de cîrciumar; femeie care ține o cîrciumă. Își ia nevastă frumoasă Ș-o pune cîrciumăreasă. BIBICESCU, P. P. 181. 2. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori mari, albe, galbene sau roșii (Zinnia elegans). În rond, ca-n horă, se-nvîrteau flori dese: Petunii albe și cîrciumărese. BOTEZ, F. S. 56. – Variantă: cîrcimăreásă (pronunțat cîrci-mă-) (TEODORESCU, P. P. 331) s. f.

cârciumăreásă s. f., g.-d. art. cârciumărései; pl. cârciumărése

cârciumăreásă s. f., g.-d. art. cârciumărései; pl. cârciumărése

CÂRCIUMĂREÁSĂ s. I. cârciumăriță. (În cârciumă servea o ~.) II. (BOT.; Zinnia elegans) (reg.) măciuci (pl.).

CÎRCIUMĂREASĂ s. 1. cîrciumăriță. (În cîrciumă servea o ~.) 2. (BOT.; Zinnia elegans) măciuci (pl.).

ZINNIA L., CÎRCIUMĂRESE, fam. Compositae. Gen originar din Texas, Mexic și Arizona, cca 16 specii, plante păroase sau glabre, erbacee sau semilemnoase, anuale sau vivace, cu soiuri pitice, mijlocii și înalte, înfloresc din iul. pînă la îngheț. Flori (cele ale discului hermafrodite, tubuloase, și cele radiale femele, ligulate) lung-pedunculate, înconjurate de un involucru campanulat cu foliole late și vîrf bont, pergamentoase, așezate în 3 sau mai multe rînduri, imbricat, cele exterioare mai scurte decît cele interioare. Frunze opuse, sesile, amplexicaule.