3 definiții pentru cârci (s.m.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cî́rcĭ m. (bg. krŭčŭ, chicĭură, promoroacă; sîrb. krč, cîrcel la nervĭ, la stomah. V. zgîrcesc). Olt. Strugure, cîrcel mare.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
cârci s.m. (reg.) vârf de lăstar de vie; porțiune dintr-un strugure; strugure mic.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cấrci, s.m. – Ciot, tufă pipernicită (D. Pop 1970). – Din cârci „a se chirci, a se pipernici” (< sl. krŭčiti „a suci”).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: cârci (s.m.)
cârci (s.m.) substantiv masculin
| substantiv masculin (M74) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)