CUȘCÁIE, cușcăi, s. f. Jgheab de scânduri, așezat de obicei direct pe pământ, care servește la transportul lemnului de foc din pădurile de munte. – Et. nec. Cf. cușcă.

cușcaie sf vz cușcai

CUȘCÁIE, cușcăi, s. f. Instalație simplă (în formă de jgheab) pentru scoaterea lemnului de foc din pădurile de munte. – Et. nec. Cf. cușcă.

cușcai sn [At: DA / V: (reg) ~e sf / Pl: ? / E: ns cf cușcă] 1 Instalație simplă (ca un jgheab) pentru scoaterea lemnului de foc din pădurile de munte. 2 (Reg) Săniuță de lemn pe care se coboară lemnele de foc (după ce au fost fasonate) din pădurile de munte.

cușcáie s. f., art. cușcáia, g.-d. art. cușcắii; pl. cușcắi

cușcáie s. f., art. cușcáia, g.-d. art. cușcăii; pl. cușcăi

cușcáie, s.f. – (reg.; înv.) Instalație simplă (ca un jgheab) pentru scoaterea lemnului din pădurile de munte: „Scosul lemnului de foc de la ciotcă la mijloacele de transport se făcea cu ajutorul unui sistem de jgheaburi confecționat din scânduri groase de fag, care poartă denumirea de cușcae. Acestea erau tratate cu parafină, pentru ca lemnul să alunece. Fiind înclinate natural, pe pantă, lemnul aluneca cu viteză până la mijlocul de transport. Cușcaele nu erau construcții fixe, ci mobile, montându-se și demontându-se după necesități” (Dăncuș, 1986: 66). Construcții asemănătoare cu jilipurile. – Et. nec., cf. cușcă (DEX, MDA).

cușcáie, s.f. – Instalație simplă (ca un jgheab) pentru scoaterea lemnului din pădurile de munte: „Scorul lemnului de foc de la ciotcă la mijloacele de transport se făcea cu ajutorul unui sistem de jgheaburi confecționat din scânduri groase de fag, care poartă denumirea de cușcae. Acestea erau tratate cu parafină, pentru ca lemnul să alunece. Fiind înclinate natural, pe pantă, lemnul aluneca cu viteză până la mijlocul de transport. Cușcaele nu erau construcții fixe, ci mobile, montându-se și demontându-se după necesități” (Dăncuș 1986: 66). Construcții asemănătoare cu jilipurile. – Cf. cușcă.