10 definitzii pentru curama
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
CURAMÁ s. f. (Inv.) Colecta. Din ngr. kuramás.
CURAMÁ s. f. (Inv.) Colecta. Din ngr. kuramás.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
curama sf [At: IORGA S. D. IV 65 / Pl: nct / E: ngr χουραμᾶς] (Inv) 1 Colecta. 2 Adunare a datoriilor cuiva in vederea impartzirii averii datornicului intre creditori in partzi proportzionale cu datoria (cand averea nu acopera toate datoriile). 3 Mancare ciobaneasca preparata din carne de oaie fiarta amestecata (dupa racire) cu ceapa piper ardei sare zarzavat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
CURAMÁ s. f. (Invechit) Colecta. Avea sa alerge de la unul la altul k sa faca curama iar pedeapsa inceta indata ce starostele venea la curte cu un porcoi de mahmudele. GHICA S. 38.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
curamà f. cotizatziune colecta: isnaful era sa alerge dela unul la altul sa faca curama GHICA. [Turc. GURAMÁ printrún intermediar grec modern].
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
curamá f. (ngr. kuramás d. turc. ghurema debitorĭ shi creditorĭ ar. ghurema care e pl. luĭ gharim id.). Vechĭ. Colecta. Azĭ. Rar. Refenea contributziune cotizatziune: aĭ baut cu noĭ: acuma plateshtetzĭ curamaŭa!
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
curamá (inv.) s. f. art. curamáua
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
curamá s. f. art. curamáua
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
CURAMÁ s. v. cheta colecta.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
curama s. v. CHETA. COLECTA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
curamá (ále) s. f. Cotizatzie contributzie. Tc. gurama „totalitatea creditorilor” prin intermediul ngr. ϰουραμᾶς (SHeineanu II 149; Lokotsch 682). Sec. XVIII inv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
substantiv feminin (F149) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
curamasubstantiv feminin
-
- Avea sa alerge de la unul la altul k sa faca curama iar pedeapsa inceta indata ce starostele venea la curte cu un porcoi de mahmudele. GHICA S. 38. DLRLC
-
etimologie:
- kuramás DEX '98 DEX '09