2 definiții pentru cumințel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cumințel, ~țea a [At: DA / Pl: ~ei, ~e / E: cuminte + -el] Care este destul de cuminte (2).
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cumințél adj. m., pl. cumințéi; f. sg. cumințícă, pl. cumințéle
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: cumințel
cumințel adjectiv
| adjectiv (A70) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)