4 definiții pentru cuculiu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
cuculiu sn [At: PRAV. GOV. 164, ap. TDRG / Pl: ~ii / E: ngr χουχούλον] (Înv) Potcap (1).
CUCULIU s.n. (Mold., Olt.) Potcap călugăresc. A: Îl aflai cu haina ruptă... și cuculiul denainte. DOSOFTEI, VS. B: Călugărul de-și va lepăda cuculiul său. PRAV. GOV. Etimologie: gr. koukoúlion, sl. kukuIi. Cf. p o t c a p o c.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CUCÚLIU s. v. culion.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cuculiu s. v. CULION.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: cuculiu
cuculiu substantiv neutru
| substantiv neutru (N53) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)