dexonline

7 definiții pentru cucui (vb.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cucui² vi [At: PANN, P. V. III, 29 / Pzi: ~cui și ~esc / E: cucu] 1 (D. cuc) A cânta. 2 (Reg) A miorlăi. 3 (Reg) A necheza. 4 (Reg; d. gaiță) A zbiera.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

cucui³ vi [At: GREGORIAN, CL. 57 / Pzi: ~cui / E: ns cf cucăi] (Reg) 1 A ațipi. 2 A dormi.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

A CUCUÍ cúcuie intranz. (despre cuci) A scoate sunete înfundate, scurte și repetate; a face „cu-cu” [Sil. -cu-i] /Din cuc

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

cucui v. a cânta ca cucul.

2) cucúĭ și -ĭéz v. tr. (d. cucuĭ 1). Cocoț. V. refl. Țiganu se cucuĭase tocma’n capu meseĭ.

cúcuĭ, a -í v. intr. V. cucăĭ.

cúcăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (cp. cu sîrb. kukati, a se vaĭta). Olt. Moțăĭ. – În Trans. cúcui.

Intrare: cucui (vb.)

cucui² (vb.) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a

verb (V343)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) cucui	cucuire	cucuit cucuitu‑	cucuind cucuindu‑	singular	plural
		(a) cucui	cucuire	cucuit cucuitu‑	cucuind cucuindu‑	cucuie	cucuiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	cucui	(să) cucui	cucuiam	cucuii	cucuisem
	a II-a (tu)	cucui	(să) cucui	cucuiai	cucuiși	cucuiseși
	a III-a (el, ea)	cucuie	(să) cucuie	cucuia	cucui	cucuise
plural	I (noi)	cucuim	(să) cucuim	cucuiam	cucuirăm	cucuiserăm cucuisem
	a II-a (voi)	cucuiți	(să) cucuiți	cucuiați	cucuirăți	cucuiserăți cucuiseți
	a III-a (ei, ele)	cucuie	(să) cucuie	cucuiau	cucuiră	cucuiseră

cucui³ (vb.) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (V408)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) cucui	cucuire	cucuit cucuitu‑	cucuind cucuindu‑	singular	plural
		(a) cucui	cucuire	cucuit cucuitu‑	cucuind cucuindu‑	cucuiește	cucuiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	cucuiesc	(să) cucuiesc	cucuiam	cucuii	cucuisem
	a II-a (tu)	cucuiești	(să) cucuiești	cucuiai	cucuiși	cucuiseși
	a III-a (el, ea)	cucuiește	(să) cucuiască	cucuia	cucui	cucuise
plural	I (noi)	cucuim	(să) cucuim	cucuiam	cucuirăm	cucuiserăm cucuisem
	a II-a (voi)	cucuiți	(să) cucuiți	cucuiați	cucuirăți	cucuiserăți cucuiseți
	a III-a (ei, ele)	cucuiesc	(să) cucuiască	cucuiau	cucuiră	cucuiseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)