9 definitzii pentru ctitoricesc
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
CTITORICÉSC EÁSCA ctitoriceshti adj. (Rar) Care tzine de ctitor sau de ctitorie privitor la ctitor ori la ctitorie. Ctitor + suf. icesc.
ctitoricesc ~easca a [At: URICARIUL I 267 / Pl: ~eshti / E: ctitorie + esc] (Inv) 13 Ctitoresc (13).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
CTITORICÉSC EÁSCA ctitoriceshti adj. (Rar) Care tzine de ctitor sau de ctitorie privitor la ctitor sau la ctitorie. Ctitor + suf. icesc.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de cristi
- actziuni
CTITORICÉSC EÁSCA ciitoriceshti adj. (Rar) De ctitor care depinde de o ctitorie. Asemenea drepturi ctitoriceshti nimic nu ne spune... prin ce fel de daruri sau de intariri shi le capatase. ODOBESCU S. I 416.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
CTITORICÉSC ~eásca (~éshti) Care tzine de un ctitor sau de o ctitorie; propriu unui ctitor sau unei ctitorii. /ctitor + suf. ~icesc
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
ctitoricésc eásca adj. (vsl. ktitoričeskiĭ). Vechĭ. De ctitor.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
ctitoresc ~easca a [At: POLIZU / Pl: ~eshti / E: ctitor + esc] 1 Referitor la ctitor (1) Si: (inv) ctitoricesc (1). 2 Specific unui ctitor Si: (inv) ctitoricesc (2). 3 Care apartzine unui ctitor (1). 4 Care provine de la un ctitor (1). 5 Care depinde de o ctitorie Si: (inv) ctitoricesc (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
ctitoricésc (rar) adj. m. f. ctitoriceásca; pl. m. shi f. ctitoricéshti
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
ctitoricésc adj. m. f. ctitoriceásca; pl. m. shi f. ctitoricéshti
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
adjectiv (A83) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
ctitoricesc, ctitoriceascaadjectiv
- 1. Care tzine de ctitor sau de ctitorie privitor la ctitor ori la ctitorie. DEX '09 DLRLC
- Asemenea drepturi ctitoriceshti nimic nu ne spune... prin ce fel de daruri sau de intariri shi le capatase. ODOBESCU S. I 416. DLRLC
-
etimologie:
- Ctitor + sufix icesc. DEX '98 DEX '09