opțiuni
  • info

13 definiții pentru crâșca

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRÂȘCÁ, crâșc, vb. I. Intranz. 1. (Reg.) A scrâșni din dinți de ciudă, de mânie etc. 2. (Despre zăpada înghețată) A scârțâi, a trosni (sub picioare). – Formație onomatopeică.

CRÂȘCÁ, crâșc, vb. I. Intranz. 1. (Reg.) A scrâșni din dinți de ciudă, de mânie etc. 2. (Despre zăpada înghețată) A scârțâi, a trosni (sub picioare). – Formație onomatopeică.

crâșca vi [At: ANON. CAR. / V: cârcica, cârș~, ~âsca, criș~ / Pzi: crâșc / E: fo] (Îrg) 1-2 A scrâșni din dinți (de ciudă sau) de mânie. Si: crâșcâi (1-2), încrișca, a scrâșca. 3 A scârțâi. 4 (Îe) A nu ~ A nu crâcni. 5 (Pan; d. lemne) A crăpa de ger Si: crâșcâi (4), încrișca, scrâșca. 6 (Pan; d. zăpada înghețată) A trosni sub picioare Si: crâșcâi (5), încrișca, scrâșca. 7 (Ips) A tuna. 8 (Ips) A fulgera.

A CRÂȘCÁ crâșc intranz. pop. 1) A contracta cu putere fălcile, producând cu dinții un scârțâit specific; a scrâșni. 2) (despre zăpada înghețată) A produce un zgomot ascuțit și strident la apăsare (sub picioare); a scârțâi. /Onomat.

CRÎ́ȘCÁ, crîșc, vb. I. Intranz. 1. (Mold., Transilv., urmat de determinări) A scrîșni din dinți (într-un acces de ciudă sau de mînie). Sălbatic crîșca din dinți. COȘBUC, P. II 180. Văzînd el, dracul, că și aici n-a izbutit nimica, crîșca din măsele și crăpa de ciudă. CREANGĂ, P. 145. 2. (Despre zăpada înghețată) A scîrțîi, a trosni (sub piciorul trecătorilor). – Adia asprul vînt al miezului nopții și omătul înghețat crîșca ascuțit. SADOVEANU, O. V 441. ◊ (Prin exagerare) Iarna de gerul cel amarnic... crîșcau lemnele și pietrele. EMINESCU, N. 41.

CRÎȘCA vb. (Ban., Trans. SV) A scrîșni, a trosni. Kĕrcskedz. Strideo. AC, 345. Iară Diavolul . . . deade a plînge și Iadul a crîsca. IB, 42v Variante: cărcica (AC, 345). Etimologie: formație onomatopeică. Vezi și scîrșcătură, scrîșca, scrîșcare. Cf. s c r î ș c a.

crîșc, V. scrîșnesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

crâșcá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 crấșcă; conj. prez. 3 să crấște

crâșcá vb., ind. prez. 3 sg. crâșcă; conj. prez.3 sg. și pl. crâște

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CRÂȘCÁ vb. v. scrâșni.

crîșca vb. v. SCRÎȘNI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

crîșcá (crấșc, crâșcát), vb. – 1. A scrîșni din dinți. – 2. A trosni, a scîrțîi. – 2. A trosni, a scîrțîi. – Var. (s)cîrșca, (în)crișca. Creație expresivă, ca crîcni, scrîșni, cf. bg. hrăskam, sb. hrskati (Philippide, II, 709).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

crâșcá, crâșc, vb. tranz. – (reg.) A scrâșni din dinți de mânie: „Crâșcă iadu și îmi cere / Să-i dau pe mândra, de-a mere. / -Taci, iadule, nu crâșca” (Memoria, 2001: 99). – Formație onomatopeică (DEX, MDA).

crâșcá, vb. tranz. – A scrâșni din dinți de mânie: „Crâșcă iadu și îmi cere / Să-i dau pe mândra, de-a mere. / -Taci, iadule, nu crâșca” (Memoria 2001: 99). – Formație onomatopeică.

Intrare: crâșca
verb (V17)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • crâșca
  • crâșcare
  • crâșcat
  • crâșcatu‑
  • crâșcând
  • crâșcându‑
 singular plural
  • crâșcă
  • crâșcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crâșc
 (să)
  • crâșc
  • crâșcam
  • crâșcai
  • crâșcasem
a II-a (tu)
  • crâști
 (să)
  • crâști
  • crâșcai
  • crâșcași
  • crâșcaseși
a III-a (el, ea)
  • crâșcă
 (să)
  • crâște
  • crâșca
  • crâșcă
  • crâșcase
plural I (noi)
  • crâșcăm
 (să)
  • crâșcăm
  • crâșcam
  • crâșcarăm
  • crâșcaserăm
  • crâșcasem
a II-a (voi)
  • crâșcați
 (să)
  • crâșcați
  • crâșcați
  • crâșcarăți
  • crâșcaserăți
  • crâșcaseți
a III-a (ei, ele)
  • crâșcă
 (să)
  • crâște
  • crâșcau
  • crâșcară
  • crâșcaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

crâșca, crâșcverb

  • 1. regional A scrâșni din dinți de ciudă, de mânie etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: scrâșni
    • format_quote Sălbatic crîșca din dinți. COȘBUC, P. II 180. DLRLC
    • format_quote Văzînd el, dracul, că și aici n-a izbutit nimica, crîșca din măsele și crăpa de ciudă. CREANGĂ, P. 145. DLRLC
  • 2. (Despre zăpada înghețată) A scârțâi, a trosni (sub picioare). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: scârțâi trosni
    • format_quote Adia asprul vînt al miezului nopții și omătul înghețat crîșca ascuțit. SADOVEANU, O. V 441. DLRLC
    • format_quote prin exagerare Iarna de gerul cel amarnic... crîșcau lemnele și pietrele. EMINESCU, N. 41. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.