CRÂMPÉI, crâmpeie, s. n. Parte ruptă, desprinsă sau rămasă din ceva; bucată, porțiune, fărâmă. ♦ Fragment, frântură (de fraze, de gânduri etc.). – Cf. sl. kronpu „mic”.

crâmpei¹ sm [At: DA / Pl: ~ / E: ns cf crumpenă] (Bot; reg) Cartof (Solanum tuberosum).

crâmpei² sn [At: POLIZU / Pl: ~e / E: vsl кржпъ + -ei cf crâmpi, crâmpiță, crâmpoi, crâmpot] 1-2 Bucată mică (tăiată sau) ruptă din ceva Si: (pop) căpătâi, căpețel, fărâmă, fărâmiță, frântură, fragment, fracțiune, (reg) curmei, dărab. 3 Rămășiță. 4 Ruptură. 5 Bucată mică. 6-7 (Spc) Scurtătură de lemn (mai mult groasă decât lungă). Si: retevei. 8 (Spc) Capăt de ață. 9 (Spc) Muc de lumânare. 10 Porțiune de pământ între două râpe. 11 (Fig; d. gânduri) Fragment.

CRÂMPÉI, crâmpeie, s. n. Parte ruptă, desprinsă sau rămasă din ceva; bucată, porțiune, fărâmă. ♦ (Despre fraze, gânduri etc.) Fragment, frântură. – Cf. sl. kronpu „mic”.

CRÂMPÉI ~ie n. Bucată dintr-un întreg; frântură; fragment. ~ de frază. [Sil. crâm-pei] /sl. kronpu

CRÎMPÉI, crîmpeie, s. n. (De obicei cu determinări introduse prin prep. «de») Parte ruptă, desprinsă sau rămasă din ceva; bucată, porțiune, fărîmă. Aveai patrusprezece ani cînd, într-un crîmpei de gazetă,ai citit că la clubul muncitorilor au dat polițiștii năvală. PAS, Z. I 7. Zău, nu cunosc pe nimeni, cu voia dumitale, Un biet crîmpei de ață să-l dea fără parale! MACEDONSKI, O. II 58. Un crîmpei de luminare ardea în sfeșnicul ce era înfipt într-o măsuță de campanie. D. ZAMFIRESCU, R. 242. ♦ (Fiind vorba despre fraze, gînduri, cîntece etc.) Fragment, frîntură. În mintea ei, pe drum, i se încrucișau crîmpeie de fraze fără legătură. BART, E. 246. Crîmpeie de gînduri îi răsăreau în minte, luminau o clipă și se stingeau ca lumînărelele bătute de vînturi. SANDU-ALDEA, U. P. 19. Ce ochi frumoși avea Margareta în sara aceea! Această cugetare a rămas... în sufletul lui Radu ca un crîmpei de cîntec. VLAHUȚĂ, N. 63.

crâmpeiu n. 1. căpătâiu, bucată, mai mult groasă decât lată: crâmpeiu de sfoară, de lemn; 2. fig. fragment: crâmpeie de gânduri. [Slav. KRÕPŬ, mic].

crîmpéĭ n., pl. eĭe (vsl. krompelĭ, d. krompŭ, mic, de unde și krompeti, a se zgîrci). Fragment, frîntură, bucată (de lemn ș. a.). Porțiune (de drum) ș. a. Fig. Crîmpeĭ de vorbă.

crâmpéi s. n., pl. crâmpéie

crâmpéi s. n., pl. crâmpéie

crîmpei

crâmpeiu, -peie.

CRÂMPÉI s. 1. v. bucată. 2. v. fragment.

CRÎMPEI s. 1. bucată, fracțiune, fragment, frîntură, parte, porțiune, secțiune, tranșă, (pop.) dărab, partal, (înv. și reg.) părtenie, (reg.) jarchină, ștuc. (~ dintr-un tot.) 2. fragment, frîntură, parte, (reg.) crîmpot. (A ascultat un ~ din discuția lor.)