CRUCIFICÁ crucífic vb. I. Tranz. (in Antichitate; azi fig.) A rastigni pe cruce. Din fr. crucifier.

crucifica vt [At: COSTINESCU / Pzi: ~ific / E: fr crucifier] 1 A rastigni. 2 (Fig) A chinui.

CRUCIFICÁ crucífic vb. I. Tranz. (In antichitate; azi fig.) A rastigni pe cruce. Dupa fr. crucifier.

CRUCIFICÁ crucífic vb. I. Tranz. (In trecut) A executa un condamnat la moarte prin piroane pe cruce; a rastigni. (Fig.) «Onorabili domni proprietarii» asha incepuse [Kogalniceanu] a vorbi la 13 aprilie 1864 pentru ai crucifica apoi pe stapinii de paminturi... k pe tilhari. PAS L. I 219.

CRUCIFICÁ vb. I. tr. A executa un condamnat omorandul prin tzintuire pe cruce; a rastigni. [P.i. crucífic. / cf. fr. crucifier lat. crucifigere a tzintui pe cruce].

CRUCIFICÁ vb. tr. 1. a executa un condamnat prin tzintuire pe cruce; a rastigni. 2. (fig.) a chinui. (dupa fr. crucifier)

A CRUCIFICÁ crucífic tranz. 1) inv. (osanditzi) A executa prin pironire pe cruce; a pune pe cruce; a rastigni. 2) fig. A supune la chinuri groaznice; a rastigni; a tortura. /<fr. crucifier

crucificà v. a pironi pe cruce a rastigni.

*crucífic a á v. tr. (fr. crucifier d. lat. crucifigere de unde rom. corect s’ar fi putut zice a crucifige k a infige shi k it. crocifigere. E shi sp. pg. crucificar formate tot greshit). Barb. Infig pe cruce rastignesc.

crucificá (a ~) vb. ind. prez. 3 crucífica

crucificá vb. ind. prez. 1 sg. crucífic 3 sg. shi pl. crucífica

CRUCIFICÁ vb. v. rastigni.

CRUCIFICA vb. a rastigni (inv. shi pop.) a pironi.