CROMATOFÁG s. m. celula fagocita care inglobeaza pigmentzi; cromofag. (< fr. chromatophage)

CROMATO „culoare coloratzie pigmentatzie”. ◊ gr. khroma khromatos „culoare” > fr. chromato engl. id. germ. id. it. cromato > rom. cromato. □ ~blast (v. blast) s. n. celula tinara care contzine sau care poate produce pigmentzi; sin. cromoblast; ~cit (v. cit) s. n. celula cu pigmentzi; sin. cromocit; ~disopsie (v. dis v. opsie) s. f. imposibilitate de a distinge culorile; ~fag (v. fag) s. m. celula fagocita care inglobeaza pigmentzi; sin. cromofag; ~fil (v. fil₁) adj. care fixeaza colorantzii; sin. cromofil; ~filie (v. filie₁) s. f. afinitate a unor plante pentru materiile colorate; ~fobie (v. fobie) s. f. ereutofobie*; ~for (v. for) s. m. 1. Celula care contzine pigment colorat; sin. cromofor (2). 2. Corpuscul din celulele plantelor superioare care contzine clorofila sau altzi pigmentzi; ~gen (v. gen₁) adj. care coloreaza sau care produce materii colorante; ~geneza (v. geneza) s. f. fenomen de producere a unor substantze colorate de catre bacterii shi fungi k rezultat al activitatzii metabolice; ~grafie (v. grafie) s. f. procedeu fizicochimic de separare a substantzelor dintro solutzie filtrinduse printrun absorbant; ~grama (v. grama) s. f. repartitzie diferita a componentzilor unui amestec de substantze in solutzie care se filtreaza printrun mediu poros; ~liza (v. liza) s. f. proces de descompunere shi de disparitzie a cromatinei nucleare; ~logie (v. logie₁) s. f. studiul materiilor colorante de origine vegetala; ~metru (v. metru₁) s. n. aparat pentru masurarea intensitatzii culorilor; ~plasma (v. plasma) s. f. structura periferica nediferentziata a citoplasmei impregnata cu pigmentzi la bacterii shi cianoficee; sin. cromoplasma (1); ~plast (v. plast) s. n. corpuscul colorat din radacinile de morcov sau din fructele coapte cu rol asemanator colorplastelor; sin. cromoplast; ~rexa (v. rexa) s. f. proces de fragmentare sau de fisurare a nucleului celular intrun numar de particule care se imprashtie in citoplasma; ~taxie (v. taxie) s. f. afinitate a unor substantze de a ataca selectiv cromatina nucleara.