opțiuni
  • info

8 definiții pentru cretaceu (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRETACÉU, -ÉE, cretacei, -ee, s. n., adj. 1. S. n. Cretacic. 2. Adj. (Despre roci) De natura cretei, format din cretă. ♦ (Înv.) Care se referă la perioada cretacică. – Din fr. crétacé.

CRETACÉU, -ÉE, cretacei, -ee, s. n., adj. 1. S. n. Cretacic. 2. Adj. (Despre roci) De natura cretei, format din cretă. ♦ (Înv.) Care se referă la perioada cretacică. – Din fr. crétacé.

cretaceu, ~cee [At: CADE / Pl: ~cee, ~cei / E: fr crétacé, lat cretaceus] 1 a Specific cretei (1). 2 a Care se referă la cretă (1). 3 a Care provine de la cretă (1). 4 a Care aparține cretei (1). 5 sn (Glg) Cretacic (1).

CRETACÉU, -E, cretacei, -e, I. adj. 1. (Despre roci) de natura cretei. 2. (Despre plante) care crește pe sol cretacic. II. s. n. Cretacic. (din fr. crétacé)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cretacéu2 s. n., art. cretacéul

cretacéu s. n., art. cretacéul

cretaceu, pl. cretacee

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CRETACÉU s., adj. 1. s., adj. v. cretacic. 2. adj. v. cretos.

CRETACEU s., adj. 1. s., adj. (GEOL.) cretacic. (Perioada ~.) 2. adj. cretos. (Material ~.)

Intrare: cretaceu (s.n.)
substantiv neutru (N57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cretaceu
  • cretaceul
  • cretaceu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • cretaceu
  • cretaceului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cretaceusubstantiv neutru

  • 1. Cretacic. DEX '09 DEX '98 MDN '00
    sinonime: cretacic
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.