crematoriu ~ie [At: ARDELEANU V. P. 91 / Pl: ~i / E: lat cremator oris fr crematoire ger Krematorium rs крематорий] 1 a (Rar) Privitor la arderea cadavrelor. 2 a (Rar) De arderea cadavrelor. 3 a (Rar) Specific arderii cadavrelor. 4 a Care serveshte la ardere. 57 sn (Personal dintro) (institutzie dotata cu o) cladire amenajata cu instalatzii speciale pentru incinerarea cadavrelor. 8 sn Cuptor pentru arderea gunoaielor.

CREMATÓRIU crematorii s. n. Cladire prevazuta cu toate instalatziile necesare; destinata incinerarii cadavrelor. ♦ Cuptor instalat la unele case mai mari pentru arderea gunoaielor.

CREMATÓRIU s.n. Instalatzie speciala pentru incinerarea cadavrelor. ♦ Cuptor pentru ars gunoaiele. [Pron. riu. / < fr. crématorium].

CREMATÓRIU IE I. adj. care serveshte la incinerare. II. s. n. 1. instalatzie speciala pentru incinerarea cadavrelor. 2. cuptor pentru ars gunoaiele. (< fr. crématoire crématorium)

CREMATÓRIU ~i n. 1) Constructzie speciala destinata incinerarii mortzilor. 2) Cuptor pentru arderea gunoaielor. [Sil. toriu] /<fr. crématoire

crematoriu n. cuptor de ars corpul mortzilor.

*crematóriŭ ie adj. (d. crematziune). Care serveshte la crematziune: cuptor crematoriŭ. S. n. Cuptor de ars cadavre shi gunoaĭe.

crematóriu² [riu pron. rĭu] s. n. art. crematóriul; pl. crematórii art. crematóriile (rii)

crematóriu s. n. [riu pron. riu] art. crematóriul; pl. crematórii art. crematóriile (sil. rii)

crematoriu pl. crematorii

crematoriu rii.