11 definiții pentru cozoroc
din care- explicative (6)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
COZORÓC, cozoroace, s. n. Partea dinainte a chipiului sau șepcii, în formă de semicerc, care umbrește și protejează fața. [Pl. și: cozorocuri] – Din rus. kozyriok.
COZORÓC, cozoroace, s. n. Partea dinainte a chipiului sau șepcii, în formă de semicerc, care umbrește și protejează fața. [Pl. și: cozorocuri] – Din rus. kozyriok.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cozoróc sn [At: POLIZU / Pl: ~oáce, ~uri / E: rs козуриок] 1 Parte anterioară a șepcii, în formă de semicerc, care protejează fața. 2 (Înv; spc) Vizieră la coiful medieval.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COZORÓC, cozoroace, s. n. Partea dinainte a chipiului: sau a șepcii, în formă de semicerc tare, proeminentă deasupra frunții. Ridică capul și începu a cerceta zarea pe sub cozoroc. SADOVEANU, O. VI 106. Are în cap o capelă -verde, cu moațe lungi, și cozorocul îi vine tocmai la urechea stîngă. SAHIA, N. 52. Conductorul surîse iarăși, retrăgîndu-se cu degetele la cozoroc, militărește. REBREANU, R. I În cap, o șapcă de plisă neagră cu cozoroc de piele cum sînt șepcile birjărești. CARAGIALE, M. 71. ◊ (În comparații și metafore) În poieni, iarbă înflorită pînă Ea pieptul localnicilor care privesc, cu mîna cozoroc la frunte trecerea vaporului nostru. SADOVEANU, în CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 411, 1/3. Pl. și: cozorocuri (CAMILAR, N. I 352).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
COZORÓC ~oáce n. Partea anterioară a unui chipiu sau a unei șepci, care umbrește ochii și fața. ◊ A ține mâna ~ a face mâna streașină la ochi. /<rus. kuzyriok
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cozoroc n. 1. partea coifului care se ridică si se lasă și pe unde se putea vedea și respira; 2. partea de dinainte a chipiului sau a șepcei ce acopere fruntea. [Rus. KOZYRĬOKŬ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cozoróc n., pl. oace (rus. kozvrĭók, scris -rëk, id., d. kózzyrĭ, căpută). Streșina chipiuluĭ, șăpciĭ orĭ coĭfuluĭ, partea care face umbră ochilor (fr. visière).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cozoróc s. n., pl. cozoroáce
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cozoróc s. n., pl. cozoroáce
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
COZORÓC s. vizieră, (reg. și glumeț) streașină, (prin Ban.) șild, (Transilv. și Maram.) șimledăr, (Transilv. și Bucov.) șirm. (~ al șepcii, al chipiului.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
COZOROC s. vizieră, (reg. și glumeț) streașină, (prin Ban.) șild, (Transilv. și Maram.) șimledăr, (Transilv. și Bucov.) șirm. (~ al șepcii, al chipiului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cozoróc (-curi), s. n. – Partea de dinainte a chipiului sau șepcii. Rus. kozyrek (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Cihac, II, 79).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N20) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cozoroc, cozoroacesubstantiv neutru
- 1. Partea dinainte a chipiului sau șepcii, în formă de semicerc, care umbrește și protejează fața. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ridică capul și începu a cerceta zarea pe sub cozoroc. SADOVEANU, O. VI 106. DLRLC
- Are în cap o capelă verde, cu moațe lungi, și cozorocul îi vine tocmai la urechea stîngă. SAHIA, N. 52. DLRLC
- Conductorul surîse iarăși, retrăgîndu-se cu degetele la cozoroc, militărește. REBREANU, R. I 12. DLRLC
- În cap, o șapcă de plisă neagră cu cozoroc de piele cum sînt șepcile birjărești. CARAGIALE, M. 71. DLRLC
- În poieni, iarbă înflorită pînă la pieptul localnicilor care privesc, cu mîna cozoroc la frunte trecerea vaporului nostru. SADOVEANU, în CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 411, 1/3. DLRLC
- A ține mâna cozoroc = a face mâna streașină la ochi. NODEX
-
etimologie:
- kozyriok DEX '09 DEX '98