cotătoáre, cotători, s.f. – (reg.) Oglindă: „La mort în casă, cotătoarele trebuie întoarse cu fața la perete” (Calendar, 1980: 91); „Să nu te uiți în cotătoare după asfințitu soarelui, că visezi urât” (Calendar, 1980: 37). Termen specific subdialectului crișean (Tratat, 1984: 285). – Din cota „a se privi (în oglindă)” + suf. -toare.

cotătoáre, -i, s.f. – Oglindă: „La mort în casă, cotătoarele trebuie întoarse cu fața la perete” (Calendar 1980: 91); „Să nu te uiți în cotătoare după asfințitu soarelui, că visezi urât” (Calendar 1980: 37). – Din cota „a se privi (în oglindă)” + -toare.