9 definitzii pentru cotutore
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
COTUTÓRE OÁRE cotutori oare s. m. shi f. Persoana insarcinata de o autoritate judiciara sa exercite functzia de tutore impreuna cu alta persoana. Din fr. cotuteur.
COTUTÓRE OÁRE cotutori oare s. m. shi f. Persoana insarcinata de o autoritate judiciara sa exercite functzia de tutore impreuna cu alta persoana. Din fr. cotuteur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
cotutóre sm [At: / V: (inv) ~ór / Pl: ~i / E: fr cotuteur] Persoana abilitata de o autoritate juridica sa exercite o tutela impreuna cu alta persoana.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
COTUTÓRE OÁRE s.m. shi f. Cel care detzine autoritatea tutelara asupra cuiva impreuna cu alta persoana. [Cf. fr. cotuteur].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
COTUTÓRE OÁRE s. m. f. cel care detzine autoritatea tutelara asupra cuiva impreuna cu alta persoana. (< fr. cotuteur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
cotutór sm vz cotutore
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
COTUTÓR OÁRE cotutori oare s. m. shi f. Persoana insarcinata de o autoritate judiciara sa exercite functzia de tutore impreuna cu alta persoana cu drepturi shi obligatzii egale.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
COTUTÓR OÁRE cotutori oare s. m. shi f. Persoana insarcinata de o autoritate judiciara sa exercite functzia de tutore impreuna cu alta persoana. Dupa fr. cotuteur.[1]
- Forma de masculin este nerecomandata; vezi cotutore. — gall
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de gall
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
cotutóre s. m. pl. cotutóri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
cotutóre s. m. pl. cotutóri
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
| substantiv masculin (M45) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||
cotutore, cotutorisubstantiv masculin cotutoare, cotutoaresubstantiv feminin
- 1. Persoana insarcinata de o autoritate judiciara sa exercite functzia de tutore impreuna cu alta persoana. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- cotuteur DEX '09 DEX '98 DN
Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.