CORVÁDĂ, corvezi, s. f. 1. Muncă gratuită pe care țăranii o prestau în folosul boierilor sau al statului. ♦ (În trecut) Muncă obligatorie pe care o făceau soldații, cu rândul, în cazarmă. 2. Fig. Obligație neplăcută, muncă silită. [Var.: corvoádă s. f.] – Din lat. corvada sau fr. corvée (refăcut după podv(o)adă).

corvádă sf vz corvoadă

CORVÁDĂ s. f. v. corvoadă.

CORVÁDĂ, corvezi, s. f. 1. (În regimul feudal și burghezo-moșieresc) Muncă gratuită pe care țăranii erau constrînși să o presteze în folosul moșierilor sau al statului. V. clacă. [Arendașul] Ivancea... sări în picioare: Cum, cucoană, cînd eu îmi mănînc ficații cu țăranii dumitale și mă lupt să storc din ei arendă și chirii și corvezi și tot ce-ți trebuie dumitale, de cîteodată mi se face rușine și mie... DUMITRIU, B. F. 51. Furtișag la învoieli, furtișag la corvezi, furtișag la imaș. GALAN, Z. R. 306. ♦ Muncă obligatorie pe care o făceau soldații, cu rîndul, în cazarmă. 2. Fig. Obligație neplăcută; muncă silită și neplăcută. Scăpași, domnule Dan, și de corvada asta, îi zise rîzînd pe cînd o conducea la loc... – Aș, nu-i vorbă de corvadă, domnișoară... da nu știu [dansa cadrilul]. VLAHUȚĂ, O. A. III 12. – Variantă: corvoádă (PAS, Z. I 259, C. PETRESCU, Î. II 83) s. f.

CORVÁDĂ ~ézi f. 1) ist. Muncă gratuită pe care o prestau țăranii în folosul moșierilor sau al statului. 2) fig. Obligație grea și neplăcută; sarcină impusă cu forța. [G.-D. corvezii; Var. corvoadă] /<lat. corvada, fr. corvée

corvadă f. muncă făcută pe rând de soldații unei companii (după fr. corvée); se zice și corvoadă (cf. podvoadă).

*corvádă f., pl. e și ezĭ (fr. corvée, din latina merovingiană corrogata [subînț. opera], adică „muncă pe care țĭ-o fac maĭ mulțĭ pe care ĭ-aĭ rugat”, cum făceaŭ vasaliĭ față de senior. Din corogata s’a făcut coroata, corvada, corvée). Munca soldaților la cazarmă. Fig. Muncă grea în folosu altuĭa. V. beĭlic, clacă, podvadă, culuc.^[1]

corvoadă sf [At: I. IONESCU, M. 246 / V: ~vată, ~va~, ~voată / Pl: ~vezi, (înv) ~vede / E: fr corvée] 1 (Înv; iuz) Muncă gratuită făcută de clăcași proprietarului de pământ sau statului Si: angara, beilâc, boieresc, clacă, havalea, robotă. 2 (Înv) Muncă obligatorie pe care o făceau soldații la cazarmă, cu rândul. 3 (Pex) Muncă grea. 4 (Pex) Muncă de care nu poți scăpa și pe care o faci cu neplăcere. 5 (Pex) Muncă foarte plicticoasă. corectată

CORVOÁDĂ, corvezi, s. f. 1. Muncă gratuită pe care țăranii erau constrânși s-o presteze în folosul moșierilor sau al statului. ♦ Muncă obligatorie pe care o făceau în trecut soldații, cu rândul, în cazarmă. 2. Fig. Obligație neplăcută, muncă silită. [Var.: corvádă s. f.] – Din lat. corvada sau fr. corvée (refăcut după podv(o)adă).

corvádă/corvoádă s. f., g.-d. art. corvézii; pl. corvézi

corvádă/corvoádă s. f., g.-d. art. corvézii; pl. corvézi

corvadă, pl. corvezi

corvadă, -vezi.

corvoádă v. corvádă

CORVOÁDĂ s. 1. (IST.) (înv.) jold. (~ prestată de țărani în folosul boierului.) 2. (pop. și fam.) dârvală. (Treaba asta e o ~ pentru mine.)

CORVOADĂ s. 1. (IST.) (înv.) jold. (~ prestată de țărani în folosul boierului.) 2. (pop. și fam.) dîrvală. (Treaba asta e o ~ pentru mine.)

corvádă (corvézi), s. f. – 1. Muncă gratuită a vasalului. – 2. Obligație, muncă, povară. – 3. Muncă obligatorie, serviciu, la cazarmă. – Var. corvoadă. Fr. corvée, cf. lat. med. corvada. După Iordan, Dift., 220 și Graur, BL, II, 49, diftongarea var. se explică prin analogie cu podvoadă.