6 definitzii pentru coroniu
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
CORÓNIU s. n. Element chimic ipotetic aflat in coroana solara caruia iau fost atribuite unele linii spectrale produse in realitate de atomii puternic ionizatzi ai unor elemente cunoscute. Din fr. coronium.
CORÓNIU s. n. Element chimic ipotetic aflat in coroana solara caruia iau fost atribuite unele linii spectrale produse in realitate de atomii puternic ionizatzi ai unor elemente cunoscute. Din fr. coronium.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de IoanSoleriu
- actziuni
coróniu sns [At: DN3 / E: fr coronium] Element chimic ipotetic aflat in coroana solara caruia iau fost atribuite unele linii spectrale produse in realitate de atomii puternic ionizatzi ai unor elemente cunoscute.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
CORÓNIU s.n. (Chim.) Element chimic ipotetic despre care se credea k se afla in coroana solara. [< fr. coronium].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
CORÓNIU s. f. element chimic ipotetic despre care se credea k sa aflat in coroana solara. (< fr. coronium)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adaugata de raduborza
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
coróniu [niu pron. nĭu] s. n. art. coróniul
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
coróniu s. n. [niu pron. nĭu] art. coróniul
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
- pronuntzie: coronĭu
substantiv neutru (N56) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
coroniusubstantiv neutru
- 1. Element chimic ipotetic aflat in coroana solara caruia iau fost atribuite unele linii spectrale produse in realitate de atomii puternic ionizatzi ai unor elemente cunoscute. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- coronium MDA2 DEX '09 DEX '98 DN