10 definitzii pentru coroia
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
COROIÁ pers. 3 coroiaza vb. I. Refl. (Rar; despre nas) A se incovoia (k ciocul coroiului); a deveni coroiat. Din coroiat (derivat regresiv).
coroia vr [At: CARAGIALE S. 4 / Pzi: ~iez / E: coroi1] 1 A se incovoia k un cioc de coroi1 (13). 2 (D. nas) A se face coroiat2 (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
COROIÁ pers. 3 coroiaza vb. I. Refl. (Rar; despre nas) A se incovoia (k ciocul coroiului). [Pr.:roia] Din coroiat (derivat regresiv).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de IoanSoleriu
- actziuni
COROIÁ pers. 3 coroiaza vb. I. Refl. (Rar despre nas) A fi incovoiat a avea forma coroiata. Nasul i se coroiaza k ciocul vulturului. CARAGIALE S. 4.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
A COROIÁ ~iéz tranz. A face sa se coroieze; a arcui; a incovoia; a cambra; a curba. [Sil. roia] /Din coroiat
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
A SE COROIÁ pers. 3 se ~iáza intranz. A capata forma de arc; a se incovoia; a se arcui; a se curba; a se cambra. [Sil. roia] /Din coroiat
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
!coroiá (a se ~) vb. refl. ind. prez. 3 se coroiáza; conj. prez. 3 sa se coroiéze
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
coroiá vb. ind. prez. 3 sg. shi pl. coroiáza; conj. prez. 3 sg. shi pl. coroiéze
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
COROIÁ vb. a se incovoia. (I sa ~ nasul.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
COROIA vb. a se incovoia. (I sa ~ nasul.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
verb (V213) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
|
coroiaverb
- 1. (Despre nas) A se incovoia (k ciocul coroiului); a deveni coroiat. DEX '09 DLRLC
- Nasul i se coroiaza k ciocul vulturului. CARAGIALE S. 4. DLRLC
-
etimologie:
- coroiat DEX '98 DEX '09