coroaga sf [At: SAULESCU ap. URICARIUL X 401 / Pl: ~ge / E: bg коруга] 1 Scandura uscata shi strambata. 2 (Reg) Scoartza de tei din care se face banitza. 3 (Reg) Piele de oaie. 4 (Reg) Vita cu coarne.

coroaga f. 1. scoartza de teiu; 2. piele uscata de miel. [Slav. KORA scoartza].

coroága (oa duft.) f. pl. e (cp. cu bg. koruga scorbura shi cu vsl. kora shi ung. kéreg coaja. V. coroboĭos scorbura scorojesc). Est. Lucru uscat shi scorojit (o bucata de pele de coaja de bostan sh. a.). V. sfarog.

coroága (coroáge) s. f. Obiect deformat shi incretzit curbare. Bg. koruba „concavitate” (Pushcariu Dacor. II 597; DAR); mai putzin probabila este der. din mag. kéreg „coaja scoartza” (Cihac II 493). Dictzionarele atribuie cuvintului mai multe sensuri incercind sal aplice fiecaruia din numeroasele obiecte incretzite (coaja de copac piele uscata lemn) care pot fi desemnate cu acest nume. Este dublet al lui coroba s. f. (animal slab shi costeliv) shi fara nici o indoiala al lui coroaba s. f. (fruct al porumbei Prunus spinosa; planta Brunella grandiflora; lupoaie; mar paduretz) cu var. coromba scoroamba (mr. curubitza istr. corumbe). Acest cuvint se considera in general a fi reprezentant al lat. columba (Philippide ZRPh. XXXI 307; CandreaDens. 398; REW 2026; Pascu I 72; Cortés 125) cf. celalalt nume popular al sau porumbea (dupa DAR din gr. ϰόρυμβος shi al var. sale fara nazalizare ϰορυφή; dupa Bogrea Dacor. IV 802 din gr. ϰορόμηλον). Aceste explicatzii nu sint suficiente shi pare mai sigur sa se plece de la coroaga (pentru alternantza bg cf. barza shi coliba) shi de la sl. (rus. korobiti) „a contracta” datorita fie aspectului fructului copt fie gustului acru ce face sa se contracteze cerul gurii. De la coroaba deriva corobeatza s. f. (porumba; mar paduretz; fruct in general); corobete s. f. (larva; coropishnitza) simpla confuzie cu carabete shi la cel de al doilea sens cu coropishnitza; scorumnic s. m. (varietate de porumb). Der. de la coroaga; corobana (var. corobaie) s. f. (concavitate a trunchiurilor copacilor scobitura; vale ripa); corobaios adj. (gaunos); coroblete s. m. (porecla data tzaranilor de la cimpie tzaranoi necioplit) pentru al carui semantism cf. cojan; corlopetz s. m. (porecla data de locuitorii din Bucovina celor din Vechiul Regat al Romaniei); corogi (var. scorogi (s)coroji) vb. (a inclina a suci a strimba a indoi) cf. bg. korubja se rus. korobiti; scorombar s. m. (porumba); scorogoi s. m. (planta Phlomis pungens). Cf. coropca.

coroága coroáge s.f. (reg.) scandura uscata shi strambata.